Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”

În cadrul cursului postuniversitar Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu  – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”  (POSDRU/87/1.3/S/63906 ) se parcurg  6 module:

-          Modulul Consiliere şi Psihoterapie

-          Modulul Strategii de implicare și de lucru a consilierilor cu părinții și cu alți profesioniști

-          Modulul Managementul instruirii la elevii de gimnaziu

-          Modulul  Atitudinile și abilitățile consilierului școlar

-          Modulul Tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor

-          Modulul Educația pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în consiliere

Modulul Consiliere şi Psihoterapie

Obiectivele modulului sunt: Familiarizarea cu principiile şi paşii evaluării psihologice; Familiarizarea cu metodele de evaluare şi psihodiagnoză a pre-adolescenţilor; Familiarizarea cu principalele teorii şi metode de consiliere şi psihoterapie a pre-adolescenţilor.

Temele abordate în cadrul modulului:

Tema 1. Diagnoza şi evaluarea psihologică înainte de intervenţia terapeutică

Orice demers de consiliere sau de psihoterapie începe cu un proces de evaluare psihologică. Pe parcursul evaluării psihologice se strâng informaţiile despre client, a căror analiză şi organizare vor conduce la stabilirea ipotezelor diagnostice şi apoi la obiectivele intervenţiei terapeutice.

Tema 2. Paşii strângerii informaţiilor în timpul evaluării psihologice

Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra comportamentului copilului/ adolescentului este indicat să strângem informaţii din mai multe surse: de la părinţi, de la copil/ adolescent, de la profesori.

Tema 3. Instrumente de evaluare psihologică pentru pre-adolescenţi, etalonate în România

În ultimii ani au fost adaptate şi etalonate în România mai multe instrumente de evaluare psihologică pentru copii şi adolescenţi.

Tema 4. Tehnicile proiective de desen ce pot fi aplicate preadolescenţilor

Testele Proiective sunt instrumente ce se folosesc pentru a evalua sănătatea psihologică şi emoţională a copilului/adolescentului. Acestea sunt bazate pe presupunerea că oamenii proiectează caracteristicile lor inconştiente atunci când răspund la stimuli ambigui.

Tema 5. Testele de completare de poveşti şi testele de apercepţie tematică ce pot fi aplicate la preadolescenţi

Tema 6. Realizarea raportului de evaluare psihologică

Un raport de evaluare psihologică ar trebui să vină în întâmpinarea  nevoilor solicitanților săi şi nu a celui care l-a scris.

Tema 7. Psihodiagnosticul experienţial - metodele expresiv creative folosite cu scop provocativ

Alături de interviul clinic şi tehnicile psihodiagnostice clasice (teste de aptitudini şi tehnici proiective),  psihodiagnoza experienţială se dovedeşte deosebit de utilă pentru consilierii şcolari şi psihoterapeuţii specializaţi în lucrul cu copii/preadolescenții.

Tema 8. Delimitări conceptuale: Consiliere psihologică; Consiliere şcolară; Psihoterapie

Tema 9. Abordarea Experienţială în consiliere şi în psihoterapie. Aspecte teoretice şi metodologice

Psihoterapia experienţială îşi are rădăcinile în terapia centrată pe client, gestalt-terapie şi terapia existenţială. Orientările experienţiale văd oamenii ca organisme conştiente şi agenţi ai experienţei care funcţionează în mod holistic pentru a-şi organiza experienţa în forme coerente.

 Tema 10. Abordarea Cognitiv-Comportamentală în consiliere şi psihoterapie. Aspecte teoretice şi metodologice

Terapiile cognitive şi comportamentale au ca punct de plecare teoria învăţării sociale şi utilizează un set de tehnici, multe dintre ele bazându-se pe principiile condiţionării clasice şi operante.

Tema 12. Dezvoltarea personală a consilierilor

O precondiţie în practica consilierii școlare şi psihoterapiei este nivelul de maturitate psihologică, de echilibru şi sănătate mentală a specialistului.

Modulul Strategii de implicare și de lucru a consilierilor cu părinții și cu alți profesioniști

Obiectivele modulului sunt: Abordarea consilierii ca activitate psihopedagogică de tip incluziv, pentru consolidarea mediului material, psihologic, spiritual și socio-relațional favorabil dezvoltării tuturor copiilor, alături de familiile lor aparținătoare și fără discriminare; Cunoașterea și operarea cu modelul funcțional centrat pe familie în relațiile profesionale școlare; Identificarea valorilor familiei și a parteriatului educațional cu aceasta în cadrul activității de consiliere; Descrierea și operarea cu programele de formare pentru părinți; Identificarea rolurilor specifice și a relațiilor de colaborare și cooperare cu familiile copiilor din școală;

Argumentarea importanței lucrului în echipă și a colaborării cu alți profesioniști, în contextul situațiilor variate de consiliere.

Temele abordate în cadrul acestui modul sunt:

Tema 1. Familia și importanța ei în viața copilului

Una dintre problemele importante cu care se confruntă azi școala românească este colaborarea dintre profesori și părinți, dintre școală și familie.

Tema 2. Cerințele/nevoile familiei

Pentru a acoperi nevoile copilului și ale familiei, cea mai eficientă abordare, specificată în domeniul de studiu al intervențiilor socio-educaționale, este cea care identifică și mobilizează resursele și serviciile comunității. Această abordare este componenta unui model de evaluare și intervenție centrat pe familie.

Tema 3. Argumente în favoarea importanței mediului social familial în dezvoltarea copilului: studii și cercetări recente

Dezvoltarea sănătoasă, holistică a copilului este un drept fundamental. Toate studiile actuale concură în a pune în evidență importanța covârșitoare a mediului familial asupra dezvoltării copilului.

Tema 4. A fi părinte

Unii autori definesc competența parentală ca fiind abilitatea de a răspunde adecvat nevoilor de dezvoltare ale propriului copil.

Tema 5. Modelul intervenției asupra părinților - modelul centrat pe familie în consilierea școlară

Modelul  centrat pe nevoile familiei își trage seva din teoria sistemelor și din ecologia umană, unde forțele mediului înconjurător sunt văzute ca factor determinant pentru conturarea nevoii și dorinței pentru diferite feluri de sprijin și asistență.

Tema 6. Parteneriatul școală- familie- comunitate

Se recunoaște faptul că deciziile, acțiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în comunitatea de opțiune şi acţiune dintre mediile responsabile de acestea: familie, şcoala şi comunitate.

Tema 7. Implicarea și participarea părinților în activitățile școlii

Implicarea părinților în rezolvarea problemelor școlare şi în sprijinirea procesului instructiv-educativ are o serie de argumente:părinții își cunosc copiii şi doresc să îi cunoască şi ca elevi; părinții își cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva; părinții au nevoie de informații referitor la îndeplinirea rolului de elev al copilului lor; părinții merită să fie respectați pentru ideile şi cunoașterea copilului lor; părinții se îngrijesc de copiii lor şi doresc ca aceștia să atingă maximum de potențial;

cercetările au arătat că rata învățării crește şi că învățarea se menține mai mult timp, dacă părinții se implică în sprijinirea copilului acasă, prin diferite activităţi; lucrul cu părinții este un sprijin pentru modul cum aceștia își cresc şi educă copilul.

 Tema 8. Caracteristicile procesului de sprijinire a părinţilor prin consiliere școlară

Sunt șapte cuvinte cheie pe care le putem folosi pentru a înțelege ce caracterizează activitatea de sprijinire a familiei, inclusiv în cadrul activităților de consiliere psihopedagogică. Folosind experiența împărtășită de Dunst, Trivette & Deal (2000), vom  sublinia valoarea celor șapte dimensiuni considerate condiții necesare:relația; comunicarea; onestitatea;înțelegerea; soluțiile realiste;acțiune; confidențialitate.

Tema 9. Cunoașterea și evaluarea familiei în consilierea școlară

Activitatea consilierului promovează: - cunoaşterea detaliată şi preventivă a problemelor cu care se confruntă familia în procesul educaţional; - colaborarea şi cooperarea între instituțiile comunităţii pentru a sprijini familia.

Tema 10. Consilierea școlară ca activitate socio-educativă cu familiile

Se identifică, în general, două tipuri de intervenții asupra părinţilor:prevenire; rezolvare a unor situații/ crize/ probleme/ conflicte.

Tema 11. Specificul activităţilor de consiliere a părinţilor

Consilierea părinţilor este o consiliere educaţională care se adresează unor adulţi cu roluri de părinţi. Ea împleteşte latura psihologică, cu cea pedagogică şi cea socială.

Tema 12. Lucrul consilierului școlar cu alți profesioniști

Echipa pluridisciplinară este formată dintr-un grup de profesioniști diferiți care lucrează în comun, având drept scop proiectarea, luarea deciziilor și realizarea activităților cele mai potrivite pentru  atingerea obiectivelor comune propuse. Profesioniștii cu care este firesc să se colaboreze sunt: profesorii de la clasă, diriginții, directorii de școală, profesorii logopezi, profesorii de sprijin, mediatorii școlari (în comunitățile vulnerabile), medicii de familie și medicii specialiști, asistenții sociali (pentru cazurile sociale), asistenții maternali (ca substituți ai părinților), polițiștii, judecătorii sau alți profesioniști.

Modulul Managementul instruirii la elevii de gimnaziu

Obiectivele acestui modul sunt: Aprofundarea cunoaşterii unor cercetări fundamentale dedicate învăţării şi implementarea lor în practica instruirii; Asimilarea unor modele de instrucționale bazate pe managementul mecanismelor de învățare în clasă și utilizarea lor în învățământul gimnazial; Ameliorarea capacităţilor de a analiza, a adapta şi a utiliza modele instrucţionale moderne de mare eficienţă; Prevenirea fenomenului de rămânere în urmă la învăţătură şi a tulburărilor de învăţare în învăţământul gimnazial; Explicarea și demonstrarea posibilității de determinare a eficacității generale a instruirii în învățământul gimnazial prin motivarea științifică a învățării în clasă.

Sunt abordate următoarele teme:

Tema 1. Câteva lămuriri preliminare cu privire la managementul dificultăţilor, stilurilor şi tulburărilor de învăţare

Este o realitate dureroasă, dar incontestabilă: multor elevi, nu le place să învețe ceea ce li se cere să învețe la școală și nu le place nici chiar școala însăși. Fenomenul nu este specific românesc. Este, se pare, universal - chiar dacă în unele sisteme de învățământ  netradiționale se estompează. Dar în sistemele organizate pe clase și lecții - cum este și cel românesc - fenomenul se instalează evident și pregnant în clasele de gimnaziu.

Tema 2. Fundamente psihologice pentru managementul învăţării în gimnaziu

„Învăţarea este procesul/fenomenul de dobândire de noi cunoştinţe, comportamente, abilităţi, valori și preferinţe sau modificarea celor existente şi poate implica sintetizarea diferitelor tipuri de informaţii”. Învățarea umană a fost definită ca „parte a educaţiei, dezvoltare personala , instruire şcoalară sau formare profesională.

Teoriile învățării:teoriile asociaționiste; teoriile behavioriste;teoriile gestaltiste; teoriile constructiviste.

Tema 3. Fundamente pedagogice pentru managementul învăţării în gimnaziu. Eşecurile teoretice

Investigațiile psihologice dedicate elucidării legităților învățării infraumane și umane au dat la iveală numeroase numeroase „mecanisme” de învățare care ar putea fi transpuse de către profesori în practica instruirii școlare pentru a transforma această activitate în una eficientă, de calitate și plăcută întocmai precum este învățarea naturală la ființele umane sau din alte specii.

Tema 4. Fundamente pedagogice pentru managementul învăţării în gimnaziu. Reuşitele teoretice: Modelul lui Hans Aebli; Modelul lui Robert Mills Gagné; Paradigma instrucțională mastery learning (Carroll, Bonboir, Bloom, Block ș.a. ). În mastery learning se postulează că toţi copiii pot să învețe în cazul în care sunt prevăzute condiţii corespunzătoare de învăţare. Elementele-cheie în mastery learning sunt: specificarea clară a ceea ce urmează a fi învăţat şi modul în care va fi evaluată învățarea, permisiunea acordată elevilor de a învăța în ritmul lor propriu, evaluarea progresului elevilor şi furnizarea de feedback-uri adecvate precum și programe speciale de remediere, testarea criteriată aplicată în finalul învățării.

Tema 5. Strategii și tehnici de conducere și motivare a instruirii. Un model de instruire eficientă pentru învățământul gimnazial. Eficacitatea și ineficacitatea instruirii

Cercetările psihologice au dovedit cu claritate că:

-          toți elevii sunt capabili să învețe realizând cel puțin standarde de performanță acceptabile

pentru că:

-          toți copiii care s-au născut normal dispun de un aparat mathetic universal alcătuit din nouă „mecanisme de învățare” care acoperă toată gama de obiective pedagogice posibile.

Este esențial ca educatorii să știe că la vârsta preadolescenței și adolescenței - între 10/11 -15/16  ani - funcționarea acestui aparat se desăvârșește complet. Este posibilă așadar determinarea eficacității generale a instruirii în gimnaziu. Este marea descoperire a pedagogiei moderne. Vestitele modele instrucționale mastery learning au dovedit că este posibilă împlinirea „visului lui Comenius”- exprimat de acesta în anul 1633 în subtitlul celebrei sale Didactica Magna sau Arta de a-i învăța pe toți totul . Aceasta înseamnă a „violenta” curba în formă de clopot a lui Gauss și a o transforma într-o „curbă în formă de J”. Adică a determina reușita la învățătură a tuturor elevilor.

Tema 6. Instruirea ineficientă şi tulburările de învăţare în şcoală

Cea mai pregnantă realitate negativă a şcolii de masă, în condiţiile în care structurilor organizatorice nu le-au fost adecvate schimbări de metodologie didactică potrivite, o constituie fenomenul rămânerii în urmă.

Tema 7. Principii, strategii şi tehnici de motivare a învăţării în gimnaziu

Motivarea elevilor: de la sancţiunea negativă la sancţiunea pozitivă. Determinarea eficacităţii generale a instruirii, cel puţin în condiţiile învăţământului obligatoriu, implică depăşirea prealabilă a cel puţin câteva înţelegeri greşite care marchează etosul pedagogic actual şi câteva modificări ale unor practici didactice lipsite de eficacitate:

a) Necesitatea eliberării de concepţia conform căreia instruirea eficace este rezultatul exclusiv al sancţiunii negative.

b) Necesitatea de a trece la o instruire bazată pe motivaţie intrinsecă şi satisfacţia învăţării.

Tema 8. Elevii de gimnaziu şi modelele de tip mastery learning. Un model românesc

Modelele mastery learning au fost aplicate pe scară largă în şcoli şi în programe de formare; cercetările aplicate arată că acestea pot optimiza spectaculos eficienţa instruirii (de exemplu, Block, Efthim & Burns, 1989; Slavin, 1987).

Tema 9. Puncte de sprijin în vederea folosirii modelelor mastery learning în învăţământul gimnazial

Tema 10. Proiectarea activităţilor de tip classroom learning în modelele mastery learning pentru învăţământul gimnazial

Tema 11. Metodologia elaborării scenariilor de implementare în clasă a micro-proiectelor pedagogice

Jinga şi Negreţ (1983) susţin, în acest sens, necesitatea unui scenariu pedagogic (Katims, 1970) prin care înţeleg un instrument de implementare în câmpul concret al acţiunii pedagogice a proiectului de activitate didactică.

Tema 12. Un ghid practic de instruire şi motivare eficentă a elevilor de gimnaziu. Precizări de bază.

Modulul  Atitudinile și abilitățile consilierului școlar

Obiectivele acestui modul sunt: Dobândirea cunoștințelor de bază cu privire la competențele, atribuțiile și atitudinile consilierului, la abilitățile de ascultare și de influențare ale acestuia; Asumarea rolurilor care presupun manifestarea diverselor atitudini specifice consilierului; Demonstrarea, în dezbaterile interactive și în aplicațiile practice, stăpânirii abilităților de ascultare, de influențare studiate în cadrul cursului.

Temele abordate:

Tema 1. Caracteristicile de personalitate și competențele consilierului

Practica activității de consiliere și psihoterapie demonstrează că cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consilieri și psihoterapeuți este capacitatea acestora de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de client, indiferent de nivelul de pregătire și manifestările sale psihocomportamentale. Caracteristicile de personalitate indispensabile pentru profesia de consilier şcolar (G. Corey, 1991) sunt: calmul și răbdarea, capacitatea de a asculta, capacitatea empatică, viziunea pozitivă asupra oamenilor, deschiderea în relațiile cu semenii, capacitatea de a tolera ambiguitatea, onestitatea, realismul, cofidențialitatea, sinceritatea, consecvența, flexibilitatea, receptivitatea etc. Competenţele consilierului şcolar implică abilităţi şi cunoştinţe despre culegerea datelor despre personalitatea elevilor şi lumea profesiunilor, consilierea educaţională şi orientarea elevilor, consilierea individuală şi de grup, consilierea personalului didactic şi a familiei în rezolvarea problemelor cu care se confruntă şi implicarea în comunitatea socială.

Tema 2. Atribuțiile și responsabilitățile consilierului școlar

Tema 3.  Atitudinile fundamentale ale consilierului

Atitudinile de bază ale consilierului şcolar sunt: acceptarea necondiționată, empatia, congruența, colaborarea, gîndirea pozitivă și responsabilitatea (A. Băban, coord., 2001).

Tema 4. Comportamentul de asistare sau ascultare activă a persoanei consiliate

Tema 5.  Abilitatea de a utiliza întrebările și încurajarea minimală

Tema 6. Parafrazarea, reflectarea sentimentelor și sumarizarea

Tema 7. Abilitatea de structurare a şedinţei de consiliere în cinci stadii

Tema 8. Focalizarea relatării clientului, directivarea și feedback-ul din parte consilierului

Sarcina principală a ascultării este aceea de a ajuta clientul ca să-și separe faptele și sentimentele, pe care să le organizeze apoi într-un model semnificativ.

Tema 9. Destăinuirea și interpretarea sau reformularea

Tema 10. Dezvoltarea personală ca formă de asistență psihologică

Problemele existențiale, stresul și riscurile vieții cotidiene reclamă tot mai frecvent practica dezvoltării personale, atât individual cât și în grup, iar pentru profesioniștii din domeniile socio-umane, cum ar fi consilierii și psihoterapeuții, ea devine chiar o componentă esențială a formării lor.

Tema 11. Dezvoltarea unei concepții pozitive despre sine ca model de dezvoltare personală

Dezvoltarea personală este un proces care implică deplasarea către un rezultat. Acest rezultat este identificat de către specialiști ca fiind sănătatea psihologică, autoîmplinirea și fericirea așa cum reies ele dintr-o concepție pozitivă despre sine.

Tema 12. Dezvoltarea calităților personale ale consilierului școlar prin grupul de dezvoltare personală

Modulul Tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor

Obiectivele acestui modul sunt: Cunoaşterea şi identificarea nevoilor preadolescentului şi a perturbării satisfacerii acestora; Cunoaşterea principalelor caracteristici ale crizelor de dezvoltare;

Aprofundarea cunoaşterii metodelor terapeutice specifice aplicate copiilor cu tulburări afective şi de comportament.

Se abordează următoarele teme:

Tema 1. Caracteristici de vârstă ale preadolescentului şi sarcini de dezvoltare

Tema 2. Principalele nevoi ale preadolescentului şi perturbările satisfacerii acestora

Atunci când discutăm de nevoi ne situăm în câmpul complex al motivaţiei umane, frecvent studiat mai ales în legătură cu performanţa (şcolară, sportivă, profesională). Pentru consilierul şcolar este important să înţeleagă dinamica internă a acestor forţe care ghidează comportamentul preadolescentului, iar acesta poate fi primul pas în direcţia unei intervenţii eficiente.

Există patru mari categorii de nevoi în strânsă legătură cu echilibrul emoţional al copilului: nevoia de dragoste şi securitate, nevoia de experienţe noi, de stimulare, nevoia de a fi lăudat şi recunoscut ca fiind capabil, nevoia de responsabilităţi.

Tema 3. Evenimente de viaţă şi factori de risc în preadolescenţă

Preadolescenţii se pot afla uneori în situaţii de risc care le pot afecta dezvoltarea normală şi chiar sănatatea fizică şi psihică, pe termen lung. Pe de o parte, nevoia de a avea experienţe, de a explora lumea îi poate expune unor riscuri contextuale, pe de altă parte, aceştia pot deveni victime inocente ale unor evenimente de viaţă pe care nu le pot controla. Dintre acestea, un impact cu potenţial perturbator îl au: maltratarea, divorţul părinţilor, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, timpul îndelungat petrecut în faţa calculatorului şi/sau televizorului.

Tema 4. Tipuri de tehnici de intervenţie utilizate în consilierea preadolescenţilor

Tema 5. Criza puberală – normalitate şi patologie

În cazul adolescenţei, criza este considerată a fi calea către maturizare, de aceea absenţa ei ar avea semnificaţie patologică.

Crizele severe pot fi distinse ca fiind cu aspect de dezechilibru psihic (adolescentul pare închis în sine) sau cu aspecte disociative (imaginea de sine nu este acceptată, poate fi prezentă uneori o scindare a personalităţii, însoţită de elemente bizare care depăşesc limitele originalităţii simple). Atitudinea mediului familial faţă de diferitele forme ale crizei determină într-o măsură semnificativă modul în care aceasta se derulează.

Tema 6. Abordarea anxietăţii preadolescentului

Tema 7. Abordarea depresiei la preadolescent

Tema 8. Abordarea tulburării de comportament la preadolescent

Tulburările de comportament au în comun un pattern repetitiv de manifestări comportamentale: încălcarea regulilor, normelor şi obişnuinţelor social-expectate pentru vârsta şi mediul cultural al tânărului, comportament sfidător şi provocator, chiul, absenteim şcolar, vagabondaj, înainte de 13 ani, absenţa de acasă noaptea, de cel puţin două ori în ultimele şase luni, recurgerea la minciună pentru a obţine ceva sau pentru a se disculpa, ameninţare, intimidare, şantaj, agresivitate şi cruzime faţă de semeni şi animale etc. Acest gen de conduită este favorizată de două categorii de factori: factori de mediu şi factori interni.

Deoarece familia joacă întotdeuna un rol important în declanşarea şi întreţinerea tulburărilor de comportament, includerea acesteia în procesul de evaluare şi intervenţie se impune cu necesitate.

Obiectivele terapeutice pentru copiii cu tulburări de comportament, care pot fi urmărite independent de programele la care participă şi părinţii, sunt: antrenarea capacităţii de a-şi regla emoţiile, dezvoltarea toleranţei la frustrare, exersarea strategiilor de rezolvare a problemelor.

Tema 9. Abordarea agresivităţii preadolescentului

Tema 10. Experienţa pierderii la preadolescenţi

 Tema 11. Grupul de consiliere cu preadolescenţi

Consilierea în grup a preadolescenţilor permite abordarea unor teme comune, specifice acestei etape de dezvoltare (în special focalizate pe autocunoaştere şi intercunoaştere, dar şi pe aspecte precum optimizarea imaginii de sine, dezvoltarea abilităţilor de contact social, toleranţa la frustrare, exersarea empatiei şi a asertivităţii). Această modalitate de lucru vine întâmpinarea nevoii preadolescentului de a socializa mai mult şi altfel decât în copilărie, de a se testa pe sine în relaţie cu ceilalţi.

Tema 12. Priorităţi în dezvoltarea personală a consilierului şcolar

Ca şi consilier psihologic, dezvoltarea personală înseamnă a lucra permanent asupra propriei noastre persoane, pentru a deveni capabili să ne armonizăm cât mai fidel cu vibraţia sufletească a celui care ne solicită profesional, să ne disponibilizăm pentru a-i oferi spaţiul necesar evoluţiei sale şi a-i facilita devenirea de sine.

Modulul Educația pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în consiliere

Obiectivele acestui modul sunt: Cunoașterea noțiunilor de bază din domeniile: educație pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în educație și consiliere; Identificarea caracteristicilor unui program educațional de Educație pentru Dezvoltare Durabilă; Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de provocările actuale în domeniul Educației pentru Dezvoltare Durabilă, precum și față de preocupările pentru asigurarea egalității de șanse a tuturor copiilor la educație și consiliere.

Se abordează temele:

Tema 1. Ce este educația pentru dezvoltare durabilă ? Educația și dezvoltarea durabilă a societății

Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut în 1980 ca răspuns la nevoia de a realiza un echilibru între progresul economic și social, pe de o parte, și grija față de mediu și gestionarea resurselor naturale, pe de altă parte. De-a lungul anilor, conceptul de dezvoltare durabilă a câștigat mulți adepți, demonstrându-și dimensiunea globală.

Tema 2. Locul educației pentru dezvoltare durabilă în sistemul educațional actual

Pentru a fi eficientă, educaţia pentru dezvoltare durabilă ar trebui să fie abordată în două moduri: a) prin integrarea temelor educaţiei pentru dezvoltare durabilă în toate disciplinele, programele şi cursurile relevante; şi b) prin oferirea de discipline, programe şi cursuri specifice educaţiei pentru dezvoltare durabilă.

Tema 3. Strategia educației pentru dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană și în România

Tema 4. Educația pentru dezvoltare durabilă – domeniu interdisciplinar

Educația pentru dezvoltare durabilă dezbate teme precum: reducerea sărăciei, egalitatea între sexe, promovarea sănătăţii, conservarea şi protejarea mediului, transformarea rurală: educarea populaţiei rurale, drepturile omului, înţelegerea şi pacea interculturală, producţia şi consumul durabile, diversitatea culturală, tehnologiile informatice şi de comunicare (TIC) etc.

Tema 5. Implementarea obiectivelor Deceniului Educației pentru Dezvoltare Durabilă

Tema 6. Componente didactice ale educației pentru dezvoltare durabilă

Orice program academic formal care vizează durabilitatea trebuie să includă cinci componente: cunoştinţe care răspund principiilor DD, aptitudini (ce au în vedere trei arii de dezvoltare: ambientală, economică si socială), perspective (pentru înțelegerea temelor globale și a celor locale în context global), valori (înțelegerea propriilor valori, ale societății în care se trăiește, dar și a valorilor celorlalți) şi probleme.

Tema 7. Strategii didactice ale educației ambientale

Cei cinci stâlpi ai EDD sunt:  a învăţa să ştii; a învăţa să fii; a învăţa să trăieşti împreună; a învăţa să faci ; a învăţa să te autotransformi şi să transformi societatea.

Tema 8. Secvențele metodologice în programarea unui demers de Educație pentru Dezvoltare Durabilă

Tema 9. Șanse egale – concept, finalitate și direcție

Principiul egalităţii de șanse și gen reprezintă unul dintre drepturile naturale ale omului și face obiectul jurisprudenței statelor, impunând acestora o afinitate pentru egalitate în toate sferele de aplicabilitate a legislației lor.

Tema 10. Egalitatea de șanse: socializare și participare

Ca proces interactiv de relaţionare cu lumea înconjurătoare, socializarea presupune o dublă deschidere: Socializarea: integrare socială, învăţarea culturii, achiziţionarea elementelor socio-culturale ale mediului apropiat; Individualizarea: adaptarea cerinţelor sociale la structura proprie a personalităţii, cultivarea elementelor individuale specifice etc.

Tema 11. Interculturalitate și egalitate de șanse

Provocarea pentru educaţie constă în a răspunde la întrebarea: cum pot fi transformate diferenţele culturale în resurse  pentru procesul de învăţare?

Tema 12. Participanții la educație (profesori, consilieri, elevi și părinți) în respectarea principiului șanselor egale la educație și consiliere