Anxietatea generalizată la copii şi adolescenţi – evaluare şi consiliere psihologică

Vă prezentăm mai jos câteva idei din lucrarea Anxietatea generalizată la copii şi adolescenţi – evaluare şi consiliere psihologică, realizată de psihologul Adriana Cialîcu (consilier şcolar la Şcoala Nr 10).



Problemele de anxietate reprezintă cele mai frecvente forme de psihopatologie la copii şi adolescenţi, iar anxietatea generalizată, conform statisticilor, ocupă locul al doilea între tulburările de anxietate, fiind întâlnită mai frecvent la preadolescenţi şi adolescenţi.

Deși aceste tulburări nu afectează în funcţionarea copilului şi adolescentului la fel de puternic ca alte tipuri de tulburări, totuși ele pot să genereze o suferinţă majoră, în timp şi să interfereze în mod dramatic cu viaţa acestuia.

Aspecte din partea practică:
Subiecţii care au constituit cazuri pentru studiu, au fost două adolescente, eleve de liceu, având vârste de 17 şi respectiv, 16 ani. În urma interviului și a probelor aplicate, prima adolescentă a primit diagnosticul de anxietate generalizată și o ușoară anxietate socială, dar aceasta din urma nu era suficient de severă pentru a justifica un diagnostic. Cea de-a doua a primit diagnosticul de anxietate generalizată și o ușoară fobie specifică de subtipul sânge-injecții-plăgi.

Chestionare aplicate:
Chestionarul de anxietate „C” (Cattell), Chestionarul ASQ, Scala evitării sociale şi anxietăţii (SAD - Watson şi Friend), Inventarul gândurilor legate de anxietate (Wels) Acestea mi-au permis să surprind la subiecţi stări de anxietate şi să identific gradul acestei tulburări precum şi simptomele resimţite de aceştia.

Programul de intervenţie
Pentru terapia celor două cazuri de anxietate generalizată, am recurs la intervenţii care au la bază terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta constă în două elemente de bază: relaxarea şi modificarea cognitiv-comportamentală. Terapia anxietăţii generalizate la copii şi adolescenţi urmează în general aceleaşi principii, însă adaptate corespunzător vârstei.

A. Relaxarea presupune modificarea simptomelor fizice ale angoasei.
A avut drept scop învăţarea unei metode de relaxare aplicabilă în situaţii generatoare de anxietate. Într-o prima fază, am cerut subiectilor să-şi noteze pe o fişă simptomele de anxietate şi gândurile automate care le survin. Le-am indrumat să aplice metoda de relaxare imediat ce simt cel mai mic simptom de anxietate, pentru a-i preveni escaladarea lui. Au notat într-o fişă rezultatele prin indici de presiune psihică şi fizică.

B. Modificarea cognitiv-comportamentală:
Au fost necesare mai multe etape:
- Punerea în relaţie a emoţiei, comportamentului şi situaţiei (evenimentului)
- Stabilirea legăturii situaţie – emoţie anxioasă.
(Primele şedinţe au avut drept scop evidenţierea situaţiilor care provoacă anxietate.)
- Scoaterea la lumină a gândurilor automate.
(A fost posibilă deoarece subiecții au notat pe fişe de fiecare dată când au simțit o creştere a anxietăţii/angoasei).
- Recunoaşterea şi modificarea postulatelor.
(Gândurile automate gravitează în jurul unui număr limitat de teme sau a unei teme unice.)
- Expunerea în imaginaţie la gândurile anxiogene şi consecinţele acestora. (A fost utilă deoarece neliniştea maschează imaginile mentale ce corespund reprezentării catastrofei. Subiecții au repetat în imaginaţie acele scenarii pe care consideră că le evită prin anxietate.)
- Tema pentru acasă a fost necesară pentru monitorizarea și exersarea unor comportamente între ședințe.

Modelul ABC este o strategie folosită în terapia cognitiv-comportamentală pentru a-l învăţa pe client care este relaţia între gânduri, emoţii si comportament.
Prin aplicarea modelului ABC, subiecții au fost ajutati să-și modifice sistemul de credințe iraționale, iar rezultatul a fost punerea la punct a unei concepții mai raționale despre lume.

În urma aplicării programelor de intervenţie, în comportamentul celor două adolescente s-au produs următoarele modificări: diminuarea îngrijorărilor, atenuarea instabilităţii, emotivităţii, nervozităţii, tensiunii psihice, precum şi a manifestărilor somatice.

Totodată, prin includerea subiecţilor în activităţi de intervenţie psihologică, a fost posibilă reducerea nivelului anxietăţii doar parţial, de la un nivel ridicat la unul moderat. Astfel, au fost informate, atât clientele cât și parintii acestora, ca schimbările nu încetează odata cu finalul ședințelor oficiale, ci subiecţii trebuie să continue să exerseze ceea ce au învăţat şi mai ales, să se confrunte cu situaţiile de care se tem.

Studiu privind relaţia dintre nivelul de trai şi absenteism ca premisă a abandonului şcolar

Studiul a fost realizat de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi Centrul Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti în perioada 24 ianuarie – 24 februarie 2011.

"Absenteismul şcolar este definit de specialişti ca o problemă socială, explicată în mod frecvent ca o caracteristică socio-culturală a mediului din care provine elevul: mediul urban, familii sărace. Psihologii consideră comportamentul celui care absentează ca un tip de conduită evazionsită stabilă, permanentă ce reflectă o atitudine de lipsă de respect, interes, motivaţie şi încredere în educaţia şcolară. Este o formă de agresivitate pasivă împotriva şcolii, ca un mecanism de apărare al elevului, care culminează cu abandonul şcolar.

În ultimele decenii, absenteismul şcolar a dezvoltat o dinamică spectaculoasă. De exemplu, în prezent, împinşi de la spate de lipsa banilor, părinţii preferă să-şi trimită copiii la muncă, nu la şcoală. Potrivit unui studiu realizat de Centrul Educaţia 2000+ şi UNICEF, absenteismul şcolar a crescut cu 10 procente, ca urmare a crizei, iar de aici la abandonul şcolar nu e decât un pas. (A. Nedelcu, 2010)

Când elevii încep să lipsească de la şcoală sistematic şi generalizat, putem considera că acest acest comportament indică existenţa unor probleme, care de cele multe ori se dovedesc a fi grave, iar intervenţiile tradive. Principalul rezultat asociat cu absenteismul este abandonul şcolar. Acest fenomen este corelat din punct de vedere statistic cu o serie de variabile: probleme de disciplină, atitudinea părinţilor faţă de şcoală, presiunea grupului, consumul de substanţe, metode şi strategii didactice inadecvate, disfuncţii în evaluare, frica de examene, stilul de predare- învăţare, etc. Factorii care conduc la creşterea abandonului şcolar sunt: dificultăţile materiale, criza economică, sărăcia, modelul parental, dezorganizarea familiei, implicarea în activităţi aflate la limita legii, accesul mai mult sau mai putin echivoc pe piaţa muncii, încrederea scăzută în sistemul educaţional. Specialiştii consideră că, în România, cea mai mare problemă este nu accesul la educaţie, ci menţinerea elevului într-o formă de învăţământ."

Citiţi studiul AICI .

Workaholism-ul indus – formă de abuz intelectual şi emoţional asupra copiilor supradotaţi

Articolul nostru prezinta situatiile in care copiiilor supradotati li se cere sa participle la toate concursurile scolare, indiferent daca isi doresc sau nu sa participe. Obiectivul acestui articol este sa aduca in lumina constiintei si sa gaseasca solutii pentru combaterea acestui fenomen care devine o forma de abuz mai mult sau mai putin subtila asupra copiilor.

Acest fenomen devine abuz din cauza faptului ca elevii se afla intr-o pozitie vulnerabila in relatia cu adultii. Ei nu au granite bine delimitate; nu pot identifica si nu se pot proteja de santajul emotional. Uneori, parintii isi folosesc inconstient copiii pentru a-si implini prin ei dorintele nerealizate. Unele cadre didactice isi privesc elevii ca pe mijloace in realizarea scopurilor individuale sau institutionale. Ei ignora opiniile elevilor si le cer sa participe la anumite activitati chiar daca acestia nu isi doresc.

M-am gandit la cateva strategii pentru prevenirea fenomenului. La nivel institutional, consilierul scolar poate organiza cursuri pentru profesori si parinti despre pe tematica nevoilor copilului si a efectelor negative ale workaholism-ului asupra copiilor. In consilierea individuala cu parintii, consilierul scolar ii poate ajuta sa-si inteleaga mai bine copiii, sa stabilieasca granite mai sanatoase intre propriile nevoi si cele ale copiiilor lor. La nivelul sistemului de invatamant ar trebui sa se puna accent pe calitate si nu pe cantitatea activitatilor pe care profesorii si elevii le au de desfasurat. Competitiile scolare ar trebui organizate avand ca punct de plecare o evaluare a intereselor elevilor.

Principalele intrebari ale articolului de fata sunt: Cum am putea preveni fenomenul de inducere a workaholism-ului atata timp cat parintii nu sunt constienti de existenta unei probleme si nu doresc consiliere? Cum pot fi atrasi in consiliere inainte ca efectele toxice ale workaholism-ului sa apara? Ce alte modalitati in afara de competitive am putea folosi pentru motivarea elevilor pentru invatare?

Citiţi articolul AICI.

Psiholog Raluca Antonescu – consilier şcolar Scoala nr. 24, Scoala nr. 28, Gradinita nr. 138

Orientare şcolară şi profesională

CMBRAE/CMBAP realizează Studiul anual privind opţiunile şcolare şi profesionale ale elevilor claselor a VIII-a, ale părinţilor acestora şi ale profesorilor diriginţi, în perioada octombrie – noiembrie 2010.

OBIECTIVELE STUDIULUI

• Identificarea intenţiei de continuare a studiilor după terminarea clasei a VIII-a

• Identificarea avantajelor absolvirii unei forme de învăţământ liceal sau de tip SAM

• Identificarea distribuţiei opţiunilor şcolare pe filiere şi specializări/calificări

• Identificarea factorilor şi motivelor care stau la baza opţiunilor şcolare exprimate

• Identificare modalităţilor prin care şcoala poate oferi sprijin elevilor şi părinţilor acestora în procesul de orientare şcolară şi profesională