Păstrarea unei mai strânse legături a părinţilor cu educatorul şi cu profesorul şi discutarea problemelor cu aceştia în momentul sesizării lor ar lămuri multe lucruri şi ar reduce numărul neînţelegerilor care, altfel, se acumulează şi generează stări conflictuale. Am cerut în acest sens sfatul unor persoane avizate: doamnei Sorina Vrana, consilier şcolar. Sperând ca v-am stârnit curiozitatea, vă invitam la consulaţii cu părinţii.
De ce există această prăpastie între profesori şi părinţi?
Este adevărat că nimeni/nicăieri nu ne învaţă cum să fim părinţi mai buni. Fiecare dintre noi facem tot ce ne stă în putinţă la un moment dat pentru binele copiilor noştri. Insă, cateodată, greşim si ne este greu să recunoaştem acest lucru. De aici, cred eu, începe prăpastia. Negăm existenţa problemei şi astfel ni se pare firesc să nu cerem ajutor (indiferent din partea cui ar putea veni acesta: şcoala, psiholog, medic specialist, preot etc.). In felul acesta desconsiderăm posibilităţile de a soluţiona o situaţie problematică, dar şi faptul că noi deţinem resursele necesare.
Aceasta prăpastie este adancită şi de agendele diferite ale părinţilor şi ale profesorilor. Părintii sunt prea ocupati cu problemele cotidiene, profesorii sunt preocupati de parcurgerea curriculum-ului (încarcat, fără a fi în concordanta cu nevoile specifice vârstei elevilor). Pentru fiecare dintre cei doi nevoile emoţionale ale copiilor sunt pe plan secund.
Care este rolul consilierului şcolar?
Consilierul este acea persoană care oferă (cand este solicitat) sprijin, suport, consiliere în situaţii dificile. Poate fi o lumina în calea celor care doresc să se descopere, o mana întinsă în ajutorul celor care, adulti fiind, simt nevoia sa se reinventeze în rolurile lor de parinti, educatori, parteneri etc.
Toate acestea sunt reglementate cu ajutorul O.M. nr. 5418 din 08.11.2005, prin care profesorul consilier din Cabinetul de asistenţă psihopedagogică are următoarele atribuţii: informează şi consiliază preşcolari/elevi, părinţi, educatori, învăţători, institutori şi profesori pe diferite subiecte: cunoaştere şi autocunoaştere, adaptarea elevilor la mediul şcolar, adaptarea şcolii la nevoile elevilor, optimizarea relaţiilor şcoală-elevi-părinţi. Concepe şi derulează programe de prevenire şi diminuare a factorilor ce pot determina tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic. Asigură servicii de consiliere şi cursuri pentru părinţi; recomandă părintilor consultarea altor institutii pentru problemele care nu sunt de competenta cabinetului de asistenta psihopedagogica (centre logopedice, comisii de expertiza, cabinete medicale, cabinetele psihologice etc). Cu alte cuvinte, beneficiarii serviciilor sale nu sunt exclusiv elevii, ci şi profesorii şi părinţii.
Pot părinţii să contacteze consilierul şcolar? Aceasta poate ajuta la îmbunătăţirea relaţiei dintre şcoală şi părinţi în beneficiul copiilor?
Da. Din păcate, însă, părintii nu sunt receptivi la activităţile organizate de şcoală (nu se pot constitui grupuri de participanţi la „Şcoala părinţilor”, în cazul unor proiecte de finanţare europeană dintr-un numar de 60 părinţi din grupul-ţintă abia am constituit o grupă de 14 părinţi, există şi situaţii când la şedinţele de început de an şcolar părinţii refuză să semneze acordul de participare al copilului la sesiuni de consiliere mergând pe ideea „copilul meu nu este nebun”).
Se înregistrează un număr mai mare al solicitărilor pentru consiliere individuală, însă, de cele mai multe ori, când situaţiile sunt disperate (copilul a fost surprins consumând alcool în timpul pauzei sau are grave probleme disciplinare – muşcă colegii, este „bătăuş” sau când copilul a fost diagnosticat cu depresie ca urmare a unui abuz sexual etc).
Ceea ce putem face este sa ne privim nereuşitele ca pe veritabile oportunităţi de învăţare pe care ni le ofera viaţa. Să înţelegem că este nevoie sa solicităm ajutor, sprijin de specialitate atunci când ne aflam într-un impas.
Noi, specialiştii, putem căuta şi identifica modalităţi inedite de a-i atrage pe părinţi. O variantă este mediatizarea mai intensa a profesiei de psiholog. De foarte multe ori suntem confundaţi cu medicii psihiatri, când, de fapt, specificul consilierii psihologice constă în evaluarea gradului de dificultate al problemelor cu care oamenii se confruntă şi în identificarea, împreuna cu aceştia, a modalităţilor de rezolvare.
consilier şcolar - psiholog Sorina Vrană, Şcoala 52 şi Şcoala 71
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu