Copiii cu CES și profesorul de sprijin

Cabinetul de consiliere școlară din Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București colaborează cu doi profesori de sprijin ce vin în ajutorul copiilor cu cerinte educaționale speciale din școala noastră: prof. Elena Nițu, Școala Specială nr.4 și prof. Liliana Tudorache, Școala Specială nr.1. Iată mai jos un material de informare scris de doamna profesor de sprijin Elena Nițu despre ceea ce înseamnă CES și despre rolul profesorului de sprijin:

C.E.S., PROFESOR ITINERANT ȘI DE SPRIJIN, CERTIFICAT DE  ORIENTARE  ȘCOLARĂ ȘI  PROFESIONALĂ

1. Cine sunt copiii cu C.E.S.? 

Sunt acei copii ale căror cerințe/nevoi speciale sunt de natură educațională și rezultă din deficiențe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective și de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Pot fi cuprinși în categoria copiilor cu c.e.s. și unii copii ocrotiți în instituții rezidențiale, precum și anumiți copii/elevi ce prezintă tulburări/dificultăți de învățare și/sau adaptare școlară.

Unii copii au dificultăți în comunicare, alții diferențiază mai greu sunetele și se exprimă defectuos; alți copii percep cu dificultate spațiul și se orientează cu greu în acesta; unii copii au nevoie de mai mult timp și de explicații în plus pentru a înțelege ce îi spune părintele sau educatorul; unii copii au dificultăți de concentrare a atenției sau le este greu să stea liniștiți pe scaun; alți copii au ritm mai lent în gândire sau în mișcări sau sunt copleșiți de emoții și nu fac față sarcinilor la întreaga lor capacitate.

Toți acești copii cu dificultăți în diferite arii (atenție, limbaj, gândire, motricitate, memorie, orientare spațială, afectivitate, etc.) nu sunt copii buni sau răi, deștepți sau proști. Sunt copii cu cerințe educative speciale. Ei au nevoie din partea celor din jur, în special a părinților, educatorilor, învățătorilor, profesorilor, de un plus de atenție, de educație individualizată, de multă răbdare și înțelegere. 

 2.  Cine este profesorul itinerant și de sprijin?

Este cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psiho-pedagogic care desfășoară activități de învățare, stimulare, compensare și recuperare cu persoanele cu cerințe educaționale speciale integrate în unitățile de învățământ de masă, în colaborare cu toți factorii implicați (educatori, învățători, diriginți, profesori, logopezi, consilieri, medici, etc).

3. Care sunt atribuțiile și rolul profesorului itinerant și de sprijin într-o grădiniță/școală normală?

• Să participe în timpul orelor de predare-învățare, la activitățile pe care le desfășoară în clasă educatorul/învățătorul/profesorul (în calitate de observator, consultant, coparticipant);
• Să desfășoare  activități de tip terapeutic-cognitiv-ocupațional;
• Să propună și să realizeze materiale didactice individualizate, în funcție de dificultățile de învățare ale copiilor/elevilor;
• Să elaboreze și să realizeze planul de intervenție personalizat, precum și adaptarea curriculară, în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă;
• Să realizeze o integrare eficientă în colectivul clasei/școlii a elevului cu c.e.s., prin colaborare cu profesorii unității de învățământ în care este înscris acesta;
• Să-l ajute pe părinte să înțeleagă la ce nivel se află copilul;
• Să consilieze și să colaboreze cu părinții copiilor care beneficiază de serviciile de sprijin;
• Să-l sprijine, emoțional și educațional, pe copilul în dificultate;
• Să colaboreze cu educatorii/ învățătorii/ profesorii din grădiniță/școală, în vederea adaptării programei la nivelul de înțelegere al copilului;
• Să susțină punctele tari, pozitive ale copilului/elevului cu cerințe educative speciale sau în dificultate.

4.  Ce nu face profesorul de sprijin?

•  Nu oferă meditații la disciplinele de bază (limba română, matematică) sau alte discipline școlare;
• Nu rezolvă problemele din familia copilului;
• Nu se ocupă de toate dificultățile cu care se confruntă copilul. 

 5. Care sunt principalele instrumente ale profesorului itinerant și de sprijin?

• Adaptarea curriculară – corelează conținuturile curriculumului național cu posibilitățile elevului cu CES, din perspectiva finalităților procesului de adaptare și de integrare școlară și socială a acestuia;
• Programul de intervenție personalizat – instrument de proiectare și implementare a activităților educațional-terapeutice, folosit pentru eficientizarea activităților de intervenție;
• Teste de evaluare diferențiată, lucrări și teze adaptate la nivelul de dezvoltare a copilului.

         6. Ce este certificatul de orientare/reorientare școlară și profesională?

 Este un act elaborat de către Serviciul de Evaluare și Orientare Școlară și Profesională (SEOSP) din cadrul Centrului Municipiului București de Resurse și de Asistență Educațională (CMBRAE) cu scopul integrării/reintegrării cât mai eficiente a copiilor/elevilor/tinerilor cu CES. În funcție de datele evaluării complexe (medicale, psihologice, sociale, etc),  copilul cu CES poate fi orientat:

• într-o grupă/clasă dintr-o unitate obișnuită  de învățământ;   
• într-o școală/grădiniță de masă, cu sau fără servicii de sprijin; 
• într-o unitate de învățământ special; 
• într-o anumită meserie/meserii (învățământ profesional); 
• școlarizare în regim de zi/în regim de internat

        7. Ce copii din învățământul de masă pot beneficia de servicii de asistență psiho-educațională?

• Cei cu certificat de încadrare într-un grad de handicap (fizic, psihic, locomotor sau asociate) eliberat de comisia pentru protecția copiluui din cadrul DGASPC; 
• Cei cu certificat de orientare școlară și profesională eliberat de COSP din cadrul CMBRAE. 
•  
• Articolul este preluat de pe Blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București. consilier şcolar Luiza Ştefan Vezi AICI.
  

Tulburările de învățare: dislexia, disgrafia, discalculia

Următorul material este scris  de doamna profesor de sprijin Elena Nițu și prezintă pe scurt tulburările de învățare ce pot fi depistate la clasele primare. Informațiile de mai jos sunt deopotrivă pentru profesori și părinți:

Tulburări de învăţare au acei copii la care rezultatele obţinute la citit-scris sau socotit rămân mult sub rezultatele aşteptate, raportate la nivelul capacităţilor intelectuale şi la efortul depus pentru învăţare. Tulburările de învățare nu se explică prin lipsa exersării, lipsă de motivare sau factori emoţionali. Nu depind de naţionalitate sau de nivelul socio-cultural al familiilor. Au la bază o disfuncţie neurologică, dar sunt influenţate şi de ereditate.

Factori de risc:   

• există şi alţi membri ai familiei care au avut probleme cu citirea, scrierea corectă, matematica, învăţarea unor limbi străine;
• se poate presupune existenţa unor leziuni mărunte ale sistemului nervos, datorate problemelor din timpul sarcinii, naşterii premature, unor leziuni suferite în timpul naşterii, unor complicaţii la naştere (ex. lipsă de oxigen), unor leziuni din perioada copilăriei mici sau unor boli însoţite de temperatură ridicată; 
• obligarea copilului stângaci să folosească mâna dreaptă.

Formele tulburărilor de învăţare:

• Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
• Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
• Discalculia = tulburare de calcul matematic

Tulburarea de citire (dislexie)

• Copilul citeşte deosebit de lent;
• Face multe greşeli în citirea cuvintelor, textelor:
• Confundă litere – mai ales pe cele asemănătoare din punct de vedere grafic (exemplu: u-n, b-d, f-t ) sau pe acelea asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: f-v, s-z);
• Omite sau adaugă litere, silabe, cuvinte;
• Citeşte în sens invers (de la dreapta la stânga) unele silabe, cuvinte scurte;
• Citeşte greu, silabisind cuvintele lungi;
• Înţelege partial conţinutul unui text;
• Greşeşte frecvent rândul în citirea textului;
• Nu citeşte cu plăcere, ocoleşte citirea, pe cât este posibil;
• Oboseşte foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească sau recurge la plâns;
• A învăţat încet şi greu literele în clasa I;
• A învăţat greu citirea silabelor.

Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Explicaţia acestui lucru este slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacităţi parţiale (dezvoltarea slabă a motricităţii; echilibrului şi orientării în spaţiu; schemei corporale; percepţiei vizuale, auditive şi tactile; memoriei, precum şi deficienţe în prelucrarea secvenţială a informaţiei). În cazul copiilor dislexici trebuie înţeles şi acceptat faptul că performanţa scăzută a copilului nu se explică prin lene, prostie, neatenţie sau lipsă de caracter, ci este cauzată de dislexie.

Tulburarea de scriere (disgrafie)

• Ritmul scrierii este prea lent, pentru îndeplinirea unor sarcini în scris are nevoie de un timp de execuţie peste medie;
• Face multe greşeli la scriere;
• La scriere face greşeli asemănătoare cu cele de la citire;
• Confundă literele (confuzii repetate sau ocazionale);
• Confundă literele a căror scriere începe asemănător sau literele asemănătoare ca formă scrisă;
• Se opreşte de multe ori în timpul scrisului, gândindu-se la forma literei următoare;
• Omite sau adaugă litere, silabe;
• Omite sau scrie de mai multe ori acelaşi cuvânt în propoziţie;
• Scrie cuvinte legate sau chiar întreaga propoziţie într-un cuvânt;
• Inversează silabele;
• Scrie cuvinte fără sens pe baza asemănărilor fonetice;
• Desparte incorrect cuvintele în silabe;
• Scrierea este urâtă, dezordonată, indescifrabilă, caietul este mâzgălit;
• La scrierea după dictare rămâne în urmă faţă de colegi, reţine greu propoziţia dictată;
• Copiază incorect textul de pe tablă;
• Nu utilizează în scriere regulile gramaticale învăţate;
• Alcătuirea de propoziţii este deficitară, propoziţiile sunt incorecte din punct de vedere gramatical, fără sens,  în ciuda faptului că oral poate alcătui propoziţii corecte;
• Nu scrie cu plăcere, este greu de motivat pentru îndeplinirea unor sarcini legate de scris.

Tulburarea de calcul (discalculie)

• Noţiunea cantităţii nu este formată;
• Întâmpină greutăţi în efectuarea celor patru operaţii de bază (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea);
• Calculează lent, nesigur;
• Este incapabil să înveţe tabla înmulţirii deşi face repetări nenumărate;
• Reţine greu expresii, reguli matematice;
• Scrie greşit cifre după dictare, citeşte greu cifrele scrise;
• Îi este greu să copieze corect cifre;
• E dificil să înveţe ordinea numerelor, omite, schimbă locul numerelor într-o înşiruire crescătoare sau descrescătoare;
• Omite, scrie în locuri greşite sau schimbă locul unor cifre în timpul rezolvării unor exerciţii sau probleme;
• Nu înţelege problemele matematice, nu ştie să traducă în limbaj matematic, să extragă esenţialul, este incapabil să înceapă individual rezolvarea unei probleme;
• Încurcă ordinea de efectuare a operaţiilor;
• Deteriorarea capacităţilor aritmetice nu se explică prin retard mintal, nici prin învăţare necorespunzătoare.

  Articolul este preluat de pe Blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București. consilier şcolar Luiza Ştefan. AICI

Conferinta Nationala ABA

In zilele de 6, 7 aprilie s-a desfasurat Prima Conferinta Nationala ABA, adresata atat specialistilor, cat si parintilor interesati de tulburarile pervazive de dezvoltare.

Principalul scop al acestei conferinte a fost acela de constientizare a autismului.

Necesitatea depistarii si interventiei precoce, astfel incat siptomele autismului sa nu se accentueze, a constituit ideea de baza a lucrarilor prezentate.

Participarea in numar foarte mare (aprox .1000 de persoane), cat si numarul mare de lucrari prezentate de catre specialisti din tara si din strainatate, denota interesul crescut pentru aceasta problematica.

ABA este metoda de terapie cu rezultate concrete in recuperarea copiilor cu TSA.

In ziua de 8 aprilie, s-au desfasurat workshop-uri pe diferite teme din analiza aplicata a comportamentului.

In eventualitatea ca ar exista parinti interesati de acest subiect, cred ca urmatoarea informatie le-ar fi utila: Asociatia Help Malin in colaborare cu ATCA organizeaza Programul National de "Diagnosticare precoce si interventie timpurie pentru copiii cu varste cuprinse intre 1 si 4 ani"(GRATUIT!)

Mai multe detalii se pot afla accesand:

http://www.conferinta-aba.ro/ , http://www.constientizeaza-autismul.ro/ ,http://www.helpautism.ro/

Participanti - consilieri scolari: Adriana Cialicu, Mariana Nezami, Manuela Cazan, Mircea Baltac

Recunoașteți ADHD

În lunile noiembrie și decembrie, consilierii şcolari din sectorul 2 au participat la sesiunile 3 și 4 ale cursului Recunoaşteţi ADHD-ul.

Cursul este parte componentă a Programului educaţional “Recunoaşteţi ADHD” care are drept scop implementarea unui sistem integrat de servicii complexe de sănătate şi educaţie, adresat copiilor cu ADHD şi familiilor acestora. Programul se desfăşoară în conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog (CNSMLA) şi Eli Lilly România.

Parteneriatul Şcoală – Sănătate pentru ADHD

Joi, 17 martie 2011, a avut loc lansarea Programului educaţional “ Recunoaşteţi ADHD” care are drept scop implementarea unui sistem integrat de servicii complexe de sănătate şi educaţie, adresat copiilor cu ADHD şi familiilor acestora. Programul se va desfăşura în conformitate cu Protocolul încheiat între Ministerul Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog (CNSMLA) şi Eli Lilly România.

Extras din materialul de prezentare:

Despre Parteneriat
■ Parteneriat la nivel naţional între Ministerul Educaţiei, Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Eli Lilly România.
■ Parteneriatul îşi propune realizarea unui proiect pilot pentru implementarea unui sistem integrat de servicii complexe de sănătate şi educaţie adresat copiilor cu ADHD.
■ Acest lucru va fi posibil prin crearea unor echipe de acţiune la nivel local formate din specialişti în psihiatria copilului şi psihologi pe de o parte, şi cadre didactice şi consilieri şcolari, pe de alta parte.
Proiectul va fi derulat în 14 centre în 2011, urmând a fi extins în viitor.

“Acceptă-mă, înţelege-mă, învaţă-mă” este deviza sub care va funcţiona acest program.

Reflectarea evenimentului în presă: Avantaje, Evenimentul Zilei, Adevărul.

Mai multe despre ADHD aici.

Notă: Cursurile de formare pentru consilierii şcolari din sectorul 2 se vor derula pe 8 aprilie şi 13 mai 2011.

Integrarea socială a copilului cu dizabilităţi

In perioada 7-9 martie consilierii şcolari din sectorul 2 participă la cursul “Rolul cadrelor didactice în integrarea socială a copilului cu dizabilităţi” din cadrul proiectului implementat de către Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale cu titlul "Creşterea capacităţii autorităţilor publice locale din Romania în vederea sprijinirii copiilor cu dizabilităţi în cadrul propriilor familii”.

Problematica abordată în cadrul cursului:

Specificul copilului cu dizabilităţi şi nevoile familiei: cadru general; nevoile de dezvoltare ale copilului
Comunicarea cu copilul cu dizabilităţi, nevoile familiei, modelul biopsihoscial
Principii de acţiune în activitatea cadrelor didactice: oferirea de informaţii şi transparenţă în luarea deciziilor
Principii de acţiune: Respectarea principiilor fundamentale privind protecţia drepturilor copilului
Principii de acţiune: servicii educaţionale specializate, depăşirea limitelor proprii profesionale şi personale, manifestarea empatiei
Drepturile copilului cu dizabilităţi în legislaţia internaţională şi internă
Implicarea factorilor responsabili în sprijinirea copilului cu dizabilităţi
Competenţele cadrelor didactice în domeniul prevenirii
Competenţele specializate ale cadrelor didactice. Competenţele de comunicare
Competenţele consiliere. Sindromul de epuizare profesională.
Competenţele de lucru în echipa interdisciplinară

Furnizor de formare CRFPS PRO VOCATIE.

Mulţumim pentru poze Amaliei.

Workaholism-ul indus – formă de abuz intelectual şi emoţional asupra copiilor supradotaţi

Articolul nostru prezinta situatiile in care copiiilor supradotati li se cere sa participle la toate concursurile scolare, indiferent daca isi doresc sau nu sa participe. Obiectivul acestui articol este sa aduca in lumina constiintei si sa gaseasca solutii pentru combaterea acestui fenomen care devine o forma de abuz mai mult sau mai putin subtila asupra copiilor.

Acest fenomen devine abuz din cauza faptului ca elevii se afla intr-o pozitie vulnerabila in relatia cu adultii. Ei nu au granite bine delimitate; nu pot identifica si nu se pot proteja de santajul emotional. Uneori, parintii isi folosesc inconstient copiii pentru a-si implini prin ei dorintele nerealizate. Unele cadre didactice isi privesc elevii ca pe mijloace in realizarea scopurilor individuale sau institutionale. Ei ignora opiniile elevilor si le cer sa participe la anumite activitati chiar daca acestia nu isi doresc.

M-am gandit la cateva strategii pentru prevenirea fenomenului. La nivel institutional, consilierul scolar poate organiza cursuri pentru profesori si parinti despre pe tematica nevoilor copilului si a efectelor negative ale workaholism-ului asupra copiilor. In consilierea individuala cu parintii, consilierul scolar ii poate ajuta sa-si inteleaga mai bine copiii, sa stabilieasca granite mai sanatoase intre propriile nevoi si cele ale copiiilor lor. La nivelul sistemului de invatamant ar trebui sa se puna accent pe calitate si nu pe cantitatea activitatilor pe care profesorii si elevii le au de desfasurat. Competitiile scolare ar trebui organizate avand ca punct de plecare o evaluare a intereselor elevilor.

Principalele intrebari ale articolului de fata sunt: Cum am putea preveni fenomenul de inducere a workaholism-ului atata timp cat parintii nu sunt constienti de existenta unei probleme si nu doresc consiliere? Cum pot fi atrasi in consiliere inainte ca efectele toxice ale workaholism-ului sa apara? Ce alte modalitati in afara de competitive am putea folosi pentru motivarea elevilor pentru invatare?

Citiţi articolul AICI.

Psiholog Raluca Antonescu – consilier şcolar Scoala nr. 24, Scoala nr. 28, Gradinita nr. 138

Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale

Salvaţi Copiii România, Ministerul Sănătăţii – Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog, Organizaţia Mondială a Sănătăţii – Biroul pentru România şi Ambasada Norvegiei au organizat în data de 7 Octombrie 2010 un Seminar Naţional cu tema „Serviciile de sănătate mintală pentru copiii şi adolescenţii din România între oportunităţi şi bariere” pentru a celebra Ziua Mondială a Sănătăţii Mintale.

Cu această ocazie a fost lansată Cercetarea calitativă „Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România” realizată cu sprijinul metodologic al CURS - Centrul de Sociologie Urbana si Regionala, primul demers care şi-a propus să evidenţieze pe de o parte pattern-urile de identificare, de referire şi de colaborare terapeutică între specialiştii implicaţi în tratarea tulburărilor de sănătate mintală la copii şi adolescenţi, iar pe de altă parte să descrie traseul copilului diagnosticat cu o problemă de sănătate mintală prin sistemele de sănătate, educaţie şi protecţie socială.

În cadrul seminarului au fost abordate următoarele teme:
- Iniţiative Salvaţi Copiii pentru dezvoltarea de servicii de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi
- Nevoia de schimbare în sistemul românesc de sănătate mintală
- Viziunea strategică asupra sănătăţii mintale a copilului în România (Excelenţa Sa, Øystein Hovdkinn, Ambasadorul Regatului Norvegian în România)
- Sprijin acordat pentru dezvoltarea de bune practici în sănătatea şi protecţia copilului
- Analiza serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România – cercetare calitativă
- Paşi către îmbunătăţirea sistemului de servicii de sănătate mintală pentru copii

Mai multe informaţii despre proiectele Organizaţiei Salvaţi Copiii AICI