Fetiţa ce purta o cuşcă în inimă

A fost odata ca niciodata o fetita, care nu era insa o fetita ca toate celelalte. Din nefericire ei i se intamplase la un moment dat ceva oribil, ceva teribil, ceva ce ii crease frica, ceva ce o maniase, ce o facuse sa se simta neputincioasa si ceva ce ea a considerat ca fiind cel mai fioros monstru pe care il siimtise vreodata in viata sa. In ciuda acestui fapt, cu timpul lucrurile intrasera oarecum in normal... Totusi, monstrul exista inca, iar preocuparea principala a fetitei era sa tina monstrul ascuns. Ea hotarase sa faca acest lucru simtindu-se responsabila cu paza monstrului.
In plus, pentru ca ceilalti nu aveau cunostinta de marele ei secret monstrul trebuia tinut intr-o cusca departe de ochii tuturor, in adormire, in sufletul sau. Acesta s-ar fi putut trezi doar prin simpla rostire a numelui sau si putea sa iasa, asa ca fetita avea tot timpul grija ca aceasta sa nu se intample.

Timpul trecea, fetita crestea si monstrul odata cu aceasta, locul in cusca devenindu-i din ce in ce mai mic... Fetita se simtea din ce in ce mai singura, din ce in ce mai impovarata, coplesita de greutatea mult prea mare pentru ea., in timp ce monstrul incerca de multe ori sa iasa din cusca si ii facea un zgomot teribil in minte.

La un moment dat, pe cand fetita mergea prin padure in drumul dinspre scoala spre casa intalni o batrana care cara niste vreascuri. Batrana se uita prelung la ea si ii spuse:

– Sufletul tau pare a fi inchis intr-o cusca...

Fetita nici nu stiu daca mesajul ii era adresat ei... asa ca isi vazu de drum. In plus nici nu era obisnuita sa vorbesasca cu strainii.

In alta zi, pe cand se intalni din nou cu aceasta femeie, ea ii transmise un alt mesaj:

– Atunci cand iti inchizi monstri in suflet, iti inchizi si sufletul la un loc cu ei...

Fetita tot nu baga in seama ceea ce i se transmisese si isi continua drumul. Pe de alta parte mesajele oferite de batrana incepura sa o preocupe... Se tot gandea la ceea ce ii spusese acesta asa ca hotari ca la un moment dat sa se opreasca si sa o intrebe ce vroia de la ea sau macar ce tot tinea sa ii spuna. Asadar, la urmatoarea intalnire, fetita se opri si inainte ca batrana sa ii mai spuna ceva, incepu:

– De fiecare data cand am trecut pe langa dumneavoastra mi-ati spus cate ceva. Pot sa va intreb de ce ati facut-o?

– Sigur ca da, ii raspunse batrana... Te-am vazut pur si simplu coplesita de gandurile tale, de povara pe care o porti in suflet si m-am gandit ca te pot sustine sa iti eliberezi sufletul.

– Dar de unde ati stiut toate acestea? intreba fetita mirata.

– Ei bine... Lucrurile de genul acesta se pot afla... In plus si din atitudinea ta, din comportament se poate observa ca bine nu iti este si ca ceva ai tu pe suflet... Pe de alta parte, cred ca modul cel mai bun de a te elibera este sa deschizi pur si simplu cusca in care ai inchis ceea ce ai avut de inchis si sa-ti eliberezi totodata si sufletul...

– Totusi mi-e teama ca odata ce voi face acest lucru pe langa sufletul meu va iesi si monstrul care salasluieste acolo...

– Probabil ca asa se va si intampla... vor iesi si monstri despre care vorbesti, dar doar lasandu-i sa iasa te vei putea elibera de ei. Altfel risti sa-i tii la nesfarsit in sufletul tau si sa-l inchizi si pe acesta pe vecie in cusca... Lucru care mi se pare nedrept pentru tine...

– Si totusi cum sa le dau drumul?... Zau daca mai stiu...

– Pai, cel mai simplu mod de a face acest lucru, interveni batrana, este sa vorbesti despre ei. Astfel ei vor iesi prin cuvintele tale. Fiecare monstru va iesi ca un abur atunci cand ii vei rosti numele.

– Dar mi-e teama sa vorbesc despre ei.... spuse speriata fetita. Mi-e frica si de raul pe care il pot face...

– Nu te-nteleg, zise batrana... Tu crezi ca este posibil in vreun fel ca monstrul sa fie mai periculos in afara decat atunci cand il tii in suflet?....

– Nu stiu ce sa spun... Dar daca le-ar face rau celorlalti?...

– Ei bine, aici eu iti propun sa ii lasi pe ceilalti sa trateze cu ei. In plus daca si tu care esti atat de mica ai fost atat de curajoasa incat sa le faci fata, ma gandesc ca ceilalti vor gasi modurile necesare de a trata cu ei...

– Si cu cine sa vorbesc despre ei pentru a deschide astfel cusca si a-i lasa sa iasa?

– Asta o poti face cu oricine este dispus sa te asculte. Poti incepe chiar cu mine, apoi le poti spune celor dragi, prietenilor...

Fetita isi deschise pentru prima data sufletul. Ea vorbi despre monstrii care ii populasera atata vreme mintea si sufletul. Se simtea acum, in mod ciudat, chiar ea eliberata... Se simtea mai usoara, mai vie, capabila sa se preocupe de ea insasi, ci nu de monstri, apta sa aiba din nou incredere in oameni, sa vada viata altfel si sa o traiasca altfel... Ea este acum o mare judecatoare si se preocupa de bagarea creatorilor de monstri in custi special amenajate.

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77