miercuri, 23 octombrie 2013

Poveşti de duminică...

  • Vă semnalăm pe Blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București o serie de POVEŞTI DE DUMNICĂ frumos prezentate  de doamna consilier şcolar Luiza Ştefan.
  •  
  •  Povestea de dumninică, 13 octombrie: "M-am gândit ca la sfârșitul săptămânii, când ne tragem sufletul pentru o nouă „cursă”, să postez aici, regulat, o poveste pentru cei mici, dar și pentru cei mari - știut fiind că toți avem nevoie de povești. Am să încep cu Povestea creionului, atribuită scriitorului Paulo Coelho... "  AICI 
  • http://blogulconsilieruluiscolar.blogspot.ro/2013/10/povestea-de-duminica-povestea-creionului.html

  • Povestea de duminică, 19 octombrie - Răbdare: "Iată, așa cum am propus și săptămâna trecută, povestea de duminică. Am ales-o fiindcă ea continuă într-un fel postarea anterioară despre copiii - provocare..." AICI 

    http://blogulconsilieruluiscolar.blogspot.ro/2013/10/povestea-de-duminica-rabdarea.html

luni, 7 octombrie 2013

Copiii cu CES și profesorul de sprijin

Cabinetul de consiliere școlară din Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București colaborează cu doi profesori de sprijin ce vin în ajutorul copiilor cu cerinte educaționale speciale din școala noastră: prof. Elena Nițu, Școala Specială nr.4 și prof. Liliana Tudorache, Școala Specială nr.1. Iată mai jos un material de informare scris de doamna profesor de sprijin Elena Nițu despre ceea ce înseamnă CES și despre rolul profesorului de sprijin:


C.E.S., PROFESOR ITINERANT ȘI DE SPRIJIN, CERTIFICAT DE  ORIENTARE  ȘCOLARĂ ȘI  PROFESIONALĂ
1. Cine sunt copiii cu C.E.S.? 
Sunt acei copii ale căror cerințe/nevoi speciale sunt de natură educațională și rezultă din deficiențe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj, socio-afective și de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora. Pot fi cuprinși în categoria copiilor cu c.e.s. și unii copii ocrotiți în instituții rezidențiale, precum și anumiți copii/elevi ce prezintă tulburări/dificultăți de învățare și/sau adaptare școlară.
Unii copii au dificultăți în comunicare, alții diferențiază mai greu sunetele și se exprimă defectuos; alți copii percep cu dificultate spațiul și se orientează cu greu în acesta; unii copii au nevoie de mai mult timp și de explicații în plus pentru a înțelege ce îi spune părintele sau educatorul; unii copii au dificultăți de concentrare a atenției sau le este greu să stea liniștiți pe scaun; alți copii au ritm mai lent în gândire sau în mișcări sau sunt copleșiți de emoții și nu fac față sarcinilor la întreaga lor capacitate.

Toți acești copii cu dificultăți în diferite arii (atenție, limbaj, gândire, motricitate, memorie, orientare spațială, afectivitate, etc.) nu sunt copii buni sau răi, deștepți sau proști. Sunt copii cu cerințe educative speciale. Ei au nevoie din partea celor din jur, în special a părinților, educatorilor, învățătorilor, profesorilor, de un plus de atenție, de educație individualizată, de multă răbdare și înțelegere. 

 2.  Cine este profesorul itinerant și de sprijin?

Este cadrul didactic cu studii superioare în domeniul psiho-pedagogic care desfășoară activități de învățare, stimulare, compensare și recuperare cu persoanele cu cerințe educaționale speciale integrate în unitățile de învățământ de masă, în colaborare cu toți factorii implicați (educatori, învățători, diriginți, profesori, logopezi, consilieri, medici, etc).


3. Care sunt atribuțiile și rolul profesorului itinerant și de sprijin într-o grădiniță/școală normală?
  • Să participe în timpul orelor de predare-învățare, la activitățile pe care le desfășoară în clasă educatorul/învățătorul/profesorul (în calitate de observator, consultant, coparticipant);
  • Să desfășoare  activități de tip terapeutic-cognitiv-ocupațional;
  • Să propună și să realizeze materiale didactice individualizate, în funcție de dificultățile de învățare ale copiilor/elevilor;
  • Să elaboreze și să realizeze planul de intervenție personalizat, precum și adaptarea curriculară, în parteneriat cu cadrele didactice de la grupă/clasă;
  • Să realizeze o integrare eficientă în colectivul clasei/școlii a elevului cu c.e.s., prin colaborare cu profesorii unității de învățământ în care este înscris acesta;
  • Să-l ajute pe părinte să înțeleagă la ce nivel se află copilul;
  • Să consilieze și să colaboreze cu părinții copiilor care beneficiază de serviciile de sprijin;
  • Să-l sprijine, emoțional și educațional, pe copilul în dificultate;
  • Să colaboreze cu educatorii/ învățătorii/ profesorii din grădiniță/școală, în vederea adaptării programei la nivelul de înțelegere al copilului;
  • Să susțină punctele tari, pozitive ale copilului/elevului cu cerințe educative speciale sau în dificultate.

4.  Ce nu face profesorul de sprijin?

  •  Nu oferă meditații la disciplinele de bază (limba română, matematică) sau alte discipline școlare;
  • Nu rezolvă problemele din familia copilului;
  • Nu se ocupă de toate dificultățile cu care se confruntă copilul. 
 5. Care sunt principalele instrumente ale profesorului itinerant și de sprijin?
  • Adaptarea curriculară – corelează conținuturile curriculumului național cu posibilitățile elevului cu CES, din perspectiva finalităților procesului de adaptare și de integrare școlară și socială a acestuia;
  • Programul de intervenție personalizat – instrument de proiectare și implementare a activităților educațional-terapeutice, folosit pentru eficientizarea activităților de intervenție;
  • Teste de evaluare diferențiată, lucrări și teze adaptate la nivelul de dezvoltare a copilului.

         6. Ce este certificatul de orientare/reorientare școlară și profesională?

 Este un act elaborat de către Serviciul de Evaluare și Orientare Școlară și Profesională (SEOSP) din cadrul Centrului Municipiului București de Resurse și de Asistență Educațională (CMBRAE) cu scopul integrării/reintegrării cât mai eficiente a copiilor/elevilor/tinerilor cu CES. În funcție de datele evaluării complexe (medicale, psihologice, sociale, etc),  copilul cu CES poate fi orientat:


  • într-o grupă/clasă dintr-o unitate obișnuită  de învățământ;   
  • într-o școală/grădiniță de masă, cu sau fără servicii de sprijin; 
  • într-o unitate de învățământ special; 
  • într-o anumită meserie/meserii (învățământ profesional); 
  • școlarizare în regim de zi/în regim de internat

        7. Ce copii din învățământul de masă pot beneficia de servicii de asistență psiho-educațională?

  • Cei cu certificat de încadrare într-un grad de handicap (fizic, psihic, locomotor sau asociate) eliberat de comisia pentru protecția copiluui din cadrul DGASPC; 
  • Cei cu certificat de orientare școlară și profesională eliberat de COSP din cadrul CMBRAE. 
  •  
  • Articolul este preluat de pe Blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București. consilier şcolar Luiza Ştefan Vezi AICI.

Tulburările de învățare: dislexia, disgrafia, discalculia

Următorul material este scris  de doamna profesor de sprijin Elena Nițu și prezintă pe scurt tulburările de învățare ce pot fi depistate la clasele primare. Informațiile de mai jos sunt deopotrivă pentru profesori și părinți:

Tulburări de învăţare au acei copii la care rezultatele obţinute la citit-scris sau socotit rămân mult sub rezultatele aşteptate, raportate la nivelul capacităţilor intelectuale şi la efortul depus pentru învăţare. Tulburările de învățare nu se explică prin lipsa exersării, lipsă de motivare sau factori emoţionali. Nu depind de naţionalitate sau de nivelul socio-cultural al familiilor. Au la bază o disfuncţie neurologică, dar sunt influenţate şi de ereditate.
Factori de risc:   
  • există şi alţi membri ai familiei care au avut probleme cu citirea, scrierea corectă, matematica, învăţarea unor limbi străine;
  • se poate presupune existenţa unor leziuni mărunte ale sistemului nervos, datorate problemelor din timpul sarcinii, naşterii premature, unor leziuni suferite în timpul naşterii, unor complicaţii la naştere (ex. lipsă de oxigen), unor leziuni din perioada copilăriei mici sau unor boli însoţite de temperatură ridicată; 
  • obligarea copilului stângaci să folosească mâna dreaptă.
Formele tulburărilor de învăţare:
  • Dislexia = tulburare de citire (citire lentă, cu greşeli, dificultăţi în înţelegerea textului citit)
  • Disgrafia = tulburare de scriere (scriere urâtă, cu greşeli, greşeli de ortografie)
  • Discalculia = tulburare de calcul matematic
Tulburarea de citire (dislexie)
  • Copilul citeşte deosebit de lent;
  • Face multe greşeli în citirea cuvintelor, textelor:
  • Confundă litere – mai ales pe cele asemănătoare din punct de vedere grafic (exemplu: u-n, b-d, f-t ) sau pe acelea asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: f-v, s-z);
  • Omite sau adaugă litere, silabe, cuvinte;
  • Citeşte în sens invers (de la dreapta la stânga) unele silabe, cuvinte scurte;
  • Citeşte greu, silabisind cuvintele lungi;
  • Înţelege partial conţinutul unui text;
  • Greşeşte frecvent rândul în citirea textului;
  • Nu citeşte cu plăcere, ocoleşte citirea, pe cât este posibil;
  • Oboseşte foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească sau recurge la plâns;
  • A învăţat încet şi greu literele în clasa I;
  • A învăţat greu citirea silabelor.
Dislexia nu depinde de nivelul de inteligenţă. Chiar şi un copil cu un nivel de inteligenţă ridicat poate avea tulburări de învăţare. Explicaţia acestui lucru este slaba dezvoltare sau tulburarea unor capacităţi parţiale (dezvoltarea slabă a motricităţii; echilibrului şi orientării în spaţiu; schemei corporale; percepţiei vizuale, auditive şi tactile; memoriei, precum şi deficienţe în prelucrarea secvenţială a informaţiei). În cazul copiilor dislexici trebuie înţeles şi acceptat faptul că performanţa scăzută a copilului nu se explică prin lene, prostie, neatenţie sau lipsă de caracter, ci este cauzată de dislexie.

Tulburarea de scriere (disgrafie)
  • Ritmul scrierii este prea lent, pentru îndeplinirea unor sarcini în scris are nevoie de un timp de execuţie peste medie;
  • Face multe greşeli la scriere;
  • La scriere face greşeli asemănătoare cu cele de la citire;
  • Confundă literele (confuzii repetate sau ocazionale);
  • Confundă literele a căror scriere începe asemănător sau literele asemănătoare ca formă scrisă;
  • Se opreşte de multe ori în timpul scrisului, gândindu-se la forma literei următoare;
  • Omite sau adaugă litere, silabe;
  • Omite sau scrie de mai multe ori acelaşi cuvânt în propoziţie;
  • Scrie cuvinte legate sau chiar întreaga propoziţie într-un cuvânt;
  • Inversează silabele;
  • Scrie cuvinte fără sens pe baza asemănărilor fonetice;
  • Desparte incorrect cuvintele în silabe;
  • Scrierea este urâtă, dezordonată, indescifrabilă, caietul este mâzgălit;
  • La scrierea după dictare rămâne în urmă faţă de colegi, reţine greu propoziţia dictată;
  • Copiază incorect textul de pe tablă;
  • Nu utilizează în scriere regulile gramaticale învăţate;
  • Alcătuirea de propoziţii este deficitară, propoziţiile sunt incorecte din punct de vedere gramatical, fără sens,  în ciuda faptului că oral poate alcătui propoziţii corecte;
  • Nu scrie cu plăcere, este greu de motivat pentru îndeplinirea unor sarcini legate de scris.
Tulburarea de calcul (discalculie)
  • Noţiunea cantităţii nu este formată;
  • Întâmpină greutăţi în efectuarea celor patru operaţii de bază (adunarea, scăderea, înmulţirea şi împărţirea);
  • Calculează lent, nesigur;
  • Este incapabil să înveţe tabla înmulţirii deşi face repetări nenumărate;
  • Reţine greu expresii, reguli matematice;
  • Scrie greşit cifre după dictare, citeşte greu cifrele scrise;
  • Îi este greu să copieze corect cifre;
  • E dificil să înveţe ordinea numerelor, omite, schimbă locul numerelor într-o înşiruire crescătoare sau descrescătoare;
  • Omite, scrie în locuri greşite sau schimbă locul unor cifre în timpul rezolvării unor exerciţii sau probleme;
  • Nu înţelege problemele matematice, nu ştie să traducă în limbaj matematic, să extragă esenţialul, este incapabil să înceapă individual rezolvarea unei probleme;
  • Încurcă ordinea de efectuare a operaţiilor;
  • Deteriorarea capacităţilor aritmetice nu se explică prin retard mintal, nici prin învăţare necorespunzătoare.
  Articolul este preluat de pe Blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București. consilier şcolar Luiza Ştefan. AICI

Educație prin film documentar- un atelier pentru profesori de științe umane și consilieri psihopedagogici

Am participat la acest atelier și am redescoperit ceva ce uit de multe ori, folosind prea des registrul verbal: anume că o imagine spune mai mult decât o sută de cuvinte. Dar când vine vorba de o suită de imagini, cu inspirație și pricepere așezate de o echipa dedicată, atunci chiar că mesajul este puternic și te pune în contact cu propriile valori. Este vorba despre documentarul „Școala noastră”, creat de Mona Nicoară și Miruna Coca-Cozma, care ar putea fi folosit în activitățile cu elevii, dar și cu profesorii. Tocmai azi, când e Ziua Internațională a Profesorilor, acest atelier a fost pentru mine un bun moment de reflecție. Mulțumesc organizatorilor, Active Watch, prin Nicoleta Fotiade și Laura Orlescu, și îndrumătorilor în descifrarea documentarului Alexandru Solomon și Adina Brădeanu!!
iată și un interviu cu regizoarea filmului „Școala noastră” - Mona Nicoară
Dincolo de temele abordate în film: discriminare, drepturile minorităților, egalitatea de șanse prin educație, documentarul este emoționant prin felul sensibil, discret și empatic în care portretizează ceea ce este propriu unui copil, indiferent de etnie, anume: bucuria de a trăi, de a descoperi, de a se juca, de a-și face prieteni ...
Aceste bucurii sunt cele care intră cel mai puțin în calculul politic, administrativ, financiar al lumii celor mari și mulți ... 
consilier şcolar Luiza Ştefan

Notă: Articolul este preluat de pe blogul Cabinetului de Asistență Psihopedagogică - Școala Gimnazială „Grigore Ghica Voievod” București. Vezi AICI.

luni, 21 ianuarie 2013

Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”



În cadrul cursului postuniversitar Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu  – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”  (POSDRU/87/1.3/S/63906 ) se parcurg  6 module:
-          Modulul Consiliere şi Psihoterapie
-          Modulul Strategii de implicare și de lucru a consilierilor cu părinții și cu alți profesioniști
-          Modulul Managementul instruirii la elevii de gimnaziu
-          Modulul  Atitudinile și abilitățile consilierului școlar
-          Modulul Tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor
-          Modulul Educația pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în consiliere




Modulul Consiliere şi Psihoterapie
Obiectivele modulului sunt: Familiarizarea cu principiile şi paşii evaluării psihologice; Familiarizarea cu metodele de evaluare şi psihodiagnoză a pre-adolescenţilor; Familiarizarea cu principalele teorii şi metode de consiliere şi psihoterapie a pre-adolescenţilor.
Temele abordate în cadrul modulului:
Tema 1. Diagnoza şi evaluarea psihologică înainte de intervenţia terapeutică
Orice demers de consiliere sau de psihoterapie începe cu un proces de evaluare psihologică. Pe parcursul evaluării psihologice se strâng informaţiile despre client, a căror analiză şi organizare vor conduce la stabilirea ipotezelor diagnostice şi apoi la obiectivele intervenţiei terapeutice.
Tema 2. Paşii strângerii informaţiilor în timpul evaluării psihologice
Pentru a avea o imagine cât mai completă asupra comportamentului copilului/ adolescentului este indicat să strângem informaţii din mai multe surse: de la părinţi, de la copil/ adolescent, de la profesori.
Tema 3. Instrumente de evaluare psihologică pentru pre-adolescenţi, etalonate în România
În ultimii ani au fost adaptate şi etalonate în România mai multe instrumente de evaluare psihologică pentru copii şi adolescenţi.
Tema 4. Tehnicile proiective de desen ce pot fi aplicate preadolescenţilor
Testele Proiective sunt instrumente ce se folosesc pentru a evalua sănătatea psihologică şi emoţională a copilului/adolescentului. Acestea sunt bazate pe presupunerea că oamenii proiectează caracteristicile lor inconştiente atunci când răspund la stimuli ambigui.
Tema 5. Testele de completare de poveşti şi testele de apercepţie tematică ce pot fi aplicate la preadolescenţi
Tema 6. Realizarea raportului de evaluare psihologică
Un raport de evaluare psihologică ar trebui să vină în întâmpinarea  nevoilor solicitanților săi şi nu a celui care l-a scris.
Tema 7. Psihodiagnosticul experienţial - metodele expresiv creative folosite cu scop provocativ
Alături de interviul clinic şi tehnicile psihodiagnostice clasice (teste de aptitudini şi tehnici proiective),  psihodiagnoza experienţială se dovedeşte deosebit de utilă pentru consilierii şcolari şi psihoterapeuţii specializaţi în lucrul cu copii/preadolescenții.

Tema 8. Delimitări conceptuale: Consiliere psihologică; Consiliere şcolară; Psihoterapie
Tema 9. Abordarea Experienţială în consiliere şi în psihoterapie. Aspecte teoretice şi metodologice
Psihoterapia experienţială îşi are rădăcinile în terapia centrată pe client, gestalt-terapie şi terapia existenţială. Orientările experienţiale văd oamenii ca organisme conştiente şi agenţi ai experienţei care funcţionează în mod holistic pentru a-şi organiza experienţa în forme coerente.
 Tema 10. Abordarea Cognitiv-Comportamentală în consiliere şi psihoterapie. Aspecte teoretice şi metodologice
Terapiile cognitive şi comportamentale au ca punct de plecare teoria învăţării sociale şi utilizează un set de tehnici, multe dintre ele bazându-se pe principiile condiţionării clasice şi operante.
Tema 12. Dezvoltarea personală a consilierilor
O precondiţie în practica consilierii școlare şi psihoterapiei este nivelul de maturitate psihologică, de echilibru şi sănătate mentală a specialistului.


Modulul Strategii de implicare și de lucru a consilierilor cu părinții și cu alți profesioniști

Obiectivele modulului sunt: Abordarea consilierii ca activitate psihopedagogică de tip incluziv, pentru consolidarea mediului material, psihologic, spiritual și socio-relațional favorabil dezvoltării tuturor copiilor, alături de familiile lor aparținătoare și fără discriminare; Cunoașterea și operarea cu modelul funcțional centrat pe familie în relațiile profesionale școlare; Identificarea valorilor familiei și a parteriatului educațional cu aceasta în cadrul activității de consiliere; Descrierea și operarea cu programele de formare pentru părinți; Identificarea rolurilor specifice și a relațiilor de colaborare și cooperare cu familiile copiilor din școală;
Argumentarea importanței lucrului în echipă și a colaborării cu alți profesioniști, în contextul situațiilor variate de consiliere.
Temele abordate în cadrul acestui modul sunt:
Tema 1. Familia și importanța ei în viața copilului
Una dintre problemele importante cu care se confruntă azi școala românească este colaborarea dintre profesori și părinți, dintre școală și familie.
Tema 2. Cerințele/nevoile familiei
Pentru a acoperi nevoile copilului și ale familiei, cea mai eficientă abordare, specificată în domeniul de studiu al intervențiilor socio-educaționale, este cea care identifică și mobilizează resursele și serviciile comunității. Această abordare este componenta unui model de evaluare și intervenție centrat pe familie.
Tema 3. Argumente în favoarea importanței mediului social familial în dezvoltarea copilului: studii și cercetări recente
Dezvoltarea sănătoasă, holistică a copilului este un drept fundamental. Toate studiile actuale concură în a pune în evidență importanța covârșitoare a mediului familial asupra dezvoltării copilului.
Tema 4. A fi părinte
Unii autori definesc competența parentală ca fiind abilitatea de a răspunde adecvat nevoilor de dezvoltare ale propriului copil.
Tema 5. Modelul intervenției asupra părinților - modelul centrat pe familie în consilierea școlară
Modelul  centrat pe nevoile familiei își trage seva din teoria sistemelor și din ecologia umană, unde forțele mediului înconjurător sunt văzute ca factor determinant pentru conturarea nevoii și dorinței pentru diferite feluri de sprijin și asistență.
Tema 6. Parteneriatul școală- familie- comunitate
Se recunoaște faptul că deciziile, acțiunile şi rezultatele educaţiei nu mai pot fi realizate decât în comunitatea de opțiune şi acţiune dintre mediile responsabile de acestea: familie, şcoala şi comunitate.
Tema 7. Implicarea și participarea părinților în activitățile școlii
Implicarea părinților în rezolvarea problemelor școlare şi în sprijinirea procesului instructiv-educativ are o serie de argumente:părinții își cunosc copiii şi doresc să îi cunoască şi ca elevi; părinții își cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva; părinții au nevoie de informații referitor la îndeplinirea rolului de elev al copilului lor; părinții merită să fie respectați pentru ideile şi cunoașterea copilului lor; părinții se îngrijesc de copiii lor şi doresc ca aceștia să atingă maximum de potențial;
cercetările au arătat că rata învățării crește şi că învățarea se menține mai mult timp, dacă părinții se implică în sprijinirea copilului acasă, prin diferite activităţi; lucrul cu părinții este un sprijin pentru modul cum aceștia își cresc şi educă copilul.
 Tema 8. Caracteristicile procesului de sprijinire a părinţilor prin consiliere școlară
Sunt șapte cuvinte cheie pe care le putem folosi pentru a înțelege ce caracterizează activitatea de sprijinire a familiei, inclusiv în cadrul activităților de consiliere psihopedagogică. Folosind experiența împărtășită de Dunst, Trivette & Deal (2000), vom  sublinia valoarea celor șapte dimensiuni considerate condiții necesare:relația; comunicarea; onestitatea;înțelegerea; soluțiile realiste;acțiune; confidențialitate.
Tema 9. Cunoașterea și evaluarea familiei în consilierea școla
Activitatea consilierului promovează: - cunoaşterea detaliată şi preventivă a problemelor cu care se confruntă familia în procesul educaţional; - colaborarea şi cooperarea între instituțiile comunităţii pentru a sprijini familia.
Tema 10. Consilierea școlară ca activitate socio-educativă cu familiile
Se identifică, în general, două tipuri de intervenții asupra părinţilor:prevenire; rezolvare a unor situații/ crize/ probleme/ conflicte.
Tema 11. Specificul activităţilor de consiliere a părinţilor
Consilierea părinţilor este o consiliere educaţională care se adresează unor adulţi cu roluri de părinţi. Ea împleteşte latura psihologică, cu cea pedagogică şi cea socială.
Tema 12. Lucrul consilierului școlar cu alți profesioniști
Echipa pluridisciplinară este formată dintr-un grup de profesioniști diferiți care lucrează în comun, având drept scop proiectarea, luarea deciziilor și realizarea activităților cele mai potrivite pentru  atingerea obiectivelor comune propuse. Profesioniștii cu care este firesc să se colaboreze sunt: profesorii de la clasă, diriginții, directorii de școală, profesorii logopezi, profesorii de sprijin, mediatorii școlari (în comunitățile vulnerabile), medicii de familie și medicii specialiști, asistenții sociali (pentru cazurile sociale), asistenții maternali (ca substituți ai părinților), polițiștii, judecătorii sau alți profesioniști.

Modulul Managementul instruirii la elevii de gimnaziu
Obiectivele acestui modul sunt: Aprofundarea cunoaşterii unor cercetări fundamentale dedicate învăţării şi implementarea lor în practica instruirii; Asimilarea unor modele de instrucționale bazate pe managementul mecanismelor de învățare în clasă și utilizarea lor în învățământul gimnazial; Ameliorarea capacităţilor de a analiza, a adapta şi a utiliza modele instrucţionale moderne de mare eficienţă; Prevenirea fenomenului de rămânere în urmă la învăţătură şi a tulburărilor de învăţare în învăţământul gimnazial; Explicarea și demonstrarea posibilității de determinare a eficacității generale a instruirii în învățământul gimnazial prin motivarea științifică a învățării în clasă.
Sunt abordate următoarele teme:
Tema 1. Câteva lămuriri preliminare cu privire la managementul dificultăţilor, stilurilor şi tulburărilor de învăţare
Este o realitate dureroasă, dar incontestabilă: multor elevi, nu le place să învețe ceea ce li se cere să învețe la școală și nu le place nici chiar școala însăși. Fenomenul nu este specific românesc. Este, se pare, universal - chiar dacă în unele sisteme de învățământ  netradiționale se estompează. Dar în sistemele organizate pe clase și lecții - cum este și cel românesc - fenomenul se instalează evident și pregnant în clasele de gimnaziu.
Tema 2. Fundamente psihologice pentru managementul învăţării în gimnaziu
„Învăţarea este procesul/fenomenul de dobândire de noi cunoştinţe, comportamente, abilităţi, valori și preferinţe sau modificarea celor existente şi poate implica sintetizarea diferitelor tipuri de informaţii”. Învățarea umană a fost definită ca „parte a educaţiei, dezvoltare personala , instruire şcoalară sau formare profesională.
Teoriile învățării:teoriile asociaționiste; teoriile behavioriste;teoriile gestaltiste; teoriile constructiviste.
Tema 3. Fundamente pedagogice pentru managementul învăţării în gimnaziu. Eşecurile teoretice
Investigațiile psihologice dedicate elucidării legităților învățării infraumane și umane au dat la iveală numeroase numeroase „mecanisme” de învățare care ar putea fi transpuse de către profesori în practica instruirii școlare pentru a transforma această activitate în una eficientă, de calitate și plăcută întocmai precum este învățarea naturală la ființele umane sau din alte specii.
Tema 4. Fundamente pedagogice pentru managementul învăţării în gimnaziu. Reuşitele teoretice: Modelul lui Hans Aebli; Modelul lui Robert Mills Gagné; Paradigma instrucțională mastery learning (Carroll, Bonboir, Bloom, Block ș.a. ). În mastery learning se postulează că toţi copiii pot să învețe în cazul în care sunt prevăzute condiţii corespunzătoare de învăţare. Elementele-cheie în mastery learning sunt: specificarea clară a ceea ce urmează a fi învăţat şi modul în care va fi evaluată învățarea, permisiunea acordată elevilor de a învăța în ritmul lor propriu, evaluarea progresului elevilor şi furnizarea de feedback-uri adecvate precum și programe speciale de remediere, testarea criteriată aplicată în finalul învățării.
Tema 5. Strategii și tehnici de conducere și motivare a instruirii. Un model de instruire eficientă pentru învățământul gimnazial. Eficacitatea și ineficacitatea instruirii
Cercetările psihologice au dovedit cu claritate că:
-          toți elevii sunt capabili să învețe realizând cel puțin standarde de performanță acceptabile
pentru că:
-          toți copiii care s-au născut normal dispun de un aparat mathetic universal alcătuit din nouă „mecanisme de învățare” care acoperă toată gama de obiective pedagogice posibile.
Este esențial ca educatorii să știe că la vârsta preadolescenței și adolescenței - între 10/11 -15/16  ani - funcționarea acestui aparat se desăvârșește complet. Este posibilă așadar determinarea eficacității generale a instruirii în gimnaziu. Este marea descoperire a pedagogiei moderne. Vestitele modele instrucționale mastery learning au dovedit că este posibilă împlinirea „visului lui Comenius”- exprimat de acesta în anul 1633 în subtitlul celebrei sale Didactica Magna sau Arta de a-i învăța pe toți totul . Aceasta înseamnă a „violenta” curba în formă de clopot a lui Gauss și a o transforma într-o „curbă în formă de J”. Adică a determina reușita la învățătură a tuturor elevilor.
Tema 6. Instruirea ineficientă şi tulburările de învăţare în şcoală
Cea mai pregnantă realitate negativă a şcolii de masă, în condiţiile în care structurilor organizatorice nu le-au fost adecvate schimbări de metodologie didactică potrivite, o constituie fenomenul rămânerii în urmă.
Tema 7. Principii, strategii şi tehnici de motivare a învăţării în gimnaziu
Motivarea elevilor: de la sancţiunea negativă la sancţiunea pozitivă. Determinarea eficacităţii generale a instruirii, cel puţin în condiţiile învăţământului obligatoriu, implică depăşirea prealabilă a cel puţin câteva înţelegeri greşite care marchează etosul pedagogic actual şi câteva modificări ale unor practici didactice lipsite de eficacitate:
a) Necesitatea eliberării de concepţia conform căreia instruirea eficace este rezultatul exclusiv al sancţiunii negative.
b) Necesitatea de a trece la o instruire bazată pe motivaţie intrinsecă şi satisfacţia învăţării.
Tema 8. Elevii de gimnaziu şi modelele de tip mastery learning. Un model românesc
Modelele mastery learning au fost aplicate pe scară largă în şcoli şi în programe de formare; cercetările aplicate arată că acestea pot optimiza spectaculos eficienţa instruirii (de exemplu, Block, Efthim & Burns, 1989; Slavin, 1987).
Tema 9. Puncte de sprijin în vederea folosirii modelelor mastery learning în învăţământul gimnazial
Tema 10. Proiectarea activităţilor de tip classroom learning în modelele mastery learning pentru învăţământul gimnazial
Tema 11. Metodologia elaborării scenariilor de implementare în clasă a micro-proiectelor pedagogice
Jinga şi Negreţ (1983) susţin, în acest sens, necesitatea unui scenariu pedagogic (Katims, 1970) prin care înţeleg un instrument de implementare în câmpul concret al acţiunii pedagogice a proiectului de activitate didactică.
Tema 12. Un ghid practic de instruire şi motivare eficentă a elevilor de gimnaziu. Precizări de bază.

Modulul  Atitudinile și abilitățile consilierului școlar
Obiectivele acestui modul sunt: Dobândirea cunoștințelor de bază cu privire la competențele, atribuțiile și atitudinile consilierului, la abilitățile de ascultare și de influențare ale acestuia; Asumarea rolurilor care presupun manifestarea diverselor atitudini specifice consilierului; Demonstrarea, în dezbaterile interactive și în aplicațiile practice, stăpânirii abilităților de ascultare, de influențare studiate în cadrul cursului.
Temele abordate:
Tema 1. Caracteristicile de personalitate și competențele consilierului
Practica activității de consiliere și psihoterapie demonstrează că cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categoriile de consilieri și psihoterapeuți este capacitatea acestora de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de client, indiferent de nivelul de pregătire și manifestările sale psihocomportamentale. Caracteristicile de personalitate indispensabile pentru profesia de consilier şcolar (G. Corey, 1991) sunt: calmul și răbdarea, capacitatea de a asculta, capacitatea empatică, viziunea pozitivă asupra oamenilor, deschiderea în relațiile cu semenii, capacitatea de a tolera ambiguitatea, onestitatea, realismul, cofidențialitatea, sinceritatea, consecvența, flexibilitatea, receptivitatea etc. Competenţele consilierului şcolar implică abilităţi şi cunoştinţe despre culegerea datelor despre personalitatea elevilor şi lumea profesiunilor, consilierea educaţională şi orientarea elevilor, consilierea individuală şi de grup, consilierea personalului didactic şi a familiei în rezolvarea problemelor cu care se confruntă şi implicarea în comunitatea socială.
Tema 2. Atribuțiile și responsabilitățile consilierului școlar
Tema 3.  Atitudinile fundamentale ale consilierului
Atitudinile de bază ale consilierului şcolar sunt: acceptarea necondiționată, empatia, congruența, colaborarea, gîndirea pozitivă și responsabilitatea (A. Băban, coord., 2001).
Tema 4. Comportamentul de asistare sau ascultare activă a persoanei consiliate
Tema 5.  Abilitatea de a utiliza întrebările și încurajarea minimală
Tema 6. Parafrazarea, reflectarea sentimentelor și sumarizarea
Tema 7. Abilitatea de structurare a şedinţei de consiliere în cinci stadii
Tema 8. Focalizarea relatării clientului, directivarea și feedback-ul din parte consilierului
Sarcina principală a ascultării este aceea de a ajuta clientul ca să-și separe faptele și sentimentele, pe care să le organizeze apoi într-un model semnificativ.
Tema 9. Destăinuirea și interpretarea sau reformularea
Tema 10. Dezvoltarea personală ca formă de asistență psihologică
Problemele existențiale, stresul și riscurile vieții cotidiene reclamă tot mai frecvent practica dezvoltării personale, atât individual cât și în grup, iar pentru profesioniștii din domeniile socio-umane, cum ar fi consilierii și psihoterapeuții, ea devine chiar o componentă esențială a formării lor.
Tema 11. Dezvoltarea unei concepții pozitive despre sine ca model de dezvoltare personală
Dezvoltarea personală este un proces care implică deplasarea către un rezultat. Acest rezultat este identificat de către specialiști ca fiind sănătatea psihologică, autoîmplinirea și fericirea așa cum reies ele dintr-o concepție pozitivă despre sine.
Tema 12. Dezvoltarea calităților personale ale consilierului școlar prin grupul de dezvoltare personală

Modulul Tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor
Obiectivele acestui modul sunt: Cunoaşterea şi identificarea nevoilor preadolescentului şi a perturbării satisfacerii acestora; Cunoaşterea principalelor caracteristici ale crizelor de dezvoltare;
Aprofundarea cunoaşterii metodelor terapeutice specifice aplicate copiilor cu tulburări afective şi de comportament.
Se abordează următoarele teme:
Tema 1. Caracteristici de vârstă ale preadolescentului şi sarcini de dezvoltare
Tema 2. Principalele nevoi ale preadolescentului şi perturbările satisfacerii acestora
Atunci când discutăm de nevoi ne situăm în câmpul complex al motivaţiei umane, frecvent studiat mai ales în legătură cu performanţa (şcolară, sportivă, profesională). Pentru consilierul şcolar este important să înţeleagă dinamica internă a acestor forţe care ghidează comportamentul preadolescentului, iar acesta poate fi primul pas în direcţia unei intervenţii eficiente.
Există patru mari categorii de nevoi în strânsă legătură cu echilibrul emoţional al copilului: nevoia de dragoste şi securitate, nevoia de experienţe noi, de stimulare, nevoia de a fi lăudat şi recunoscut ca fiind capabil, nevoia de responsabilităţi.
Tema 3. Evenimente de viaţă şi factori de risc în preadolescenţă
Preadolescenţii se pot afla uneori în situaţii de risc care le pot afecta dezvoltarea normală şi chiar sănatatea fizică şi psihică, pe termen lung. Pe de o parte, nevoia de a avea experienţe, de a explora lumea îi poate expune unor riscuri contextuale, pe de altă parte, aceştia pot deveni victime inocente ale unor evenimente de viaţă pe care nu le pot controla. Dintre acestea, un impact cu potenţial perturbator îl au: maltratarea, divorţul părinţilor, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, timpul îndelungat petrecut în faţa calculatorului şi/sau televizorului.
Tema 4. Tipuri de tehnici de intervenţie utilizate în consilierea preadolescenţilor
Tema 5. Criza puberală – normalitate şi patologie
În cazul adolescenţei, criza este considerată a fi calea către maturizare, de aceea absenţa ei ar avea semnificaţie patologică.
Crizele severe pot fi distinse ca fiind cu aspect de dezechilibru psihic (adolescentul pare închis în sine) sau cu aspecte disociative (imaginea de sine nu este acceptată, poate fi prezentă uneori o scindare a personalităţii, însoţită de elemente bizare care depăşesc limitele originalităţii simple). Atitudinea mediului familial faţă de diferitele forme ale crizei determină într-o măsură semnificativă modul în care aceasta se derulează.
Tema 6. Abordarea anxietăţii preadolescentului
Tema 7. Abordarea depresiei la preadolescent
Tema 8. Abordarea tulburării de comportament la preadolescent
Tulburările de comportament au în comun un pattern repetitiv de manifestări comportamentale: încălcarea regulilor, normelor şi obişnuinţelor social-expectate pentru vârsta şi mediul cultural al tânărului, comportament sfidător şi provocator, chiul, absenteim şcolar, vagabondaj, înainte de 13 ani, absenţa de acasă noaptea, de cel puţin două ori în ultimele şase luni, recurgerea la minciună pentru a obţine ceva sau pentru a se disculpa, ameninţare, intimidare, şantaj, agresivitate şi cruzime faţă de semeni şi animale etc. Acest gen de conduită este favorizată de două categorii de factori: factori de mediu şi factori interni.
Deoarece familia joacă întotdeuna un rol important în declanşarea şi întreţinerea tulburărilor de comportament, includerea acesteia în procesul de evaluare şi intervenţie se impune cu necesitate.
Obiectivele terapeutice pentru copiii cu tulburări de comportament, care pot fi urmărite independent de programele la care participă şi părinţii, sunt: antrenarea capacităţii de a-şi regla emoţiile, dezvoltarea toleranţei la frustrare, exersarea strategiilor de rezolvare a problemelor.
Tema 9. Abordarea agresivităţii preadolescentului
Tema 10. Experienţa pierderii la preadolescenţi
 Tema 11. Grupul de consiliere cu preadolescenţi
Consilierea în grup a preadolescenţilor permite abordarea unor teme comune, specifice acestei etape de dezvoltare (în special focalizate pe autocunoaştere şi intercunoaştere, dar şi pe aspecte precum optimizarea imaginii de sine, dezvoltarea abilităţilor de contact social, toleranţa la frustrare, exersarea empatiei şi a asertivităţii). Această modalitate de lucru vine întâmpinarea nevoii preadolescentului de a socializa mai mult şi altfel decât în copilărie, de a se testa pe sine în relaţie cu ceilalţi.
Tema 12. Priorităţi în dezvoltarea personală a consilierului şcolar
Ca şi consilier psihologic, dezvoltarea personală înseamnă a lucra permanent asupra propriei noastre persoane, pentru a deveni capabili să ne armonizăm cât mai fidel cu vibraţia sufletească a celui care ne solicită profesional, să ne disponibilizăm pentru a-i oferi spaţiul necesar evoluţiei sale şi a-i facilita devenirea de sine.

Modulul Educația pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în consiliere
Obiectivele acestui modul sunt: Cunoașterea noțiunilor de bază din domeniile: educație pentru dezvoltare durabilă și egalitatea de șanse în educație și consiliere; Identificarea caracteristicilor unui program educațional de Educație pentru Dezvoltare Durabilă; Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de provocările actuale în domeniul Educației pentru Dezvoltare Durabilă, precum și față de preocupările pentru asigurarea egalității de șanse a tuturor copiilor la educație și consiliere.
Se abordează temele:
Tema 1. Ce este educația pentru dezvoltare durabilă ? Educația și dezvoltarea durabilă a societății
Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut în 1980 ca răspuns la nevoia de a realiza un echilibru între progresul economic și social, pe de o parte, și grija față de mediu și gestionarea resurselor naturale, pe de altă parte. De-a lungul anilor, conceptul de dezvoltare durabilă a câștigat mulți adepți, demonstrându-și dimensiunea globală.
Tema 2. Locul educației pentru dezvoltare durabilă în sistemul educațional actual
Pentru a fi eficientă, educaţia pentru dezvoltare durabilă ar trebui să fie abordată în două moduri: a) prin integrarea temelor educaţiei pentru dezvoltare durabilă în toate disciplinele, programele şi cursurile relevante; şi b) prin oferirea de discipline, programe şi cursuri specifice educaţiei pentru dezvoltare durabilă.
Tema 3. Strategia educației pentru dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană și în România
Tema 4. Educația pentru dezvoltare durabilă – domeniu interdisciplinar
Educația pentru dezvoltare durabilă dezbate teme precum: reducerea sărăciei, egalitatea între sexe, promovarea sănătăţii, conservarea şi protejarea mediului, transformarea rurală: educarea populaţiei rurale, drepturile omului, înţelegerea şi pacea interculturală, producţia şi consumul durabile, diversitatea culturală, tehnologiile informatice şi de comunicare (TIC) etc.
Tema 5. Implementarea obiectivelor Deceniului Educației pentru Dezvoltare Durabilă
Tema 6. Componente didactice ale educației pentru dezvoltare durabilă
Orice program academic formal care vizează durabilitatea trebuie să includă cinci componente: cunoştinţe care răspund principiilor DD, aptitudini (ce au în vedere trei arii de dezvoltare: ambientală, economică si socială), perspective (pentru înțelegerea temelor globale și a celor locale în context global), valori (înțelegerea propriilor valori, ale societății în care se trăiește, dar și a valorilor celorlalți) şi probleme.
Tema 7. Strategii didactice ale educației ambientale
Cei cinci stâlpi ai EDD sunt:  a învăţa să ştii; a învăţa să fii; a învăţa să trăieşti împreună; a învăţa să faci ; a învăţa să te autotransformi şi să transformi societatea.
Tema 8. Secvențele metodologice în programarea unui demers de Educație pentru Dezvoltare Durabilă
Tema 9. Șanse egale – concept, finalitate și direcție
Principiul egalităţii de șanse și gen reprezintă unul dintre drepturile naturale ale omului și face obiectul jurisprudenței statelor, impunând acestora o afinitate pentru egalitate în toate sferele de aplicabilitate a legislației lor.
Tema 10. Egalitatea de șanse: socializare și participare
Ca proces interactiv de relaţionare cu lumea înconjurătoare, socializarea presupune o dublă deschidere: Socializarea: integrare socială, învăţarea culturii, achiziţionarea elementelor socio-culturale ale mediului apropiat; Individualizarea: adaptarea cerinţelor sociale la structura proprie a personalităţii, cultivarea elementelor individuale specifice etc.
Tema 11. Interculturalitate și egalitate de șanse
Provocarea pentru educaţie constă în a răspunde la întrebarea: cum pot fi transformate diferenţele culturale în resurse  pentru procesul de învăţare?
Tema 12. Participanții la educație (profesori, consilieri, elevi și părinți) în respectarea principiului șanselor egale la educație și consiliere