Copilul şi puiul de delfin

A fost odata ca niciodata un copil, ai carui parinti erau biologi marini. Ei studiau recifurile de corali, meduzele, calutii de mare, delfinii, balenele si mediul marin in general. Data fiind aceasta ocupatie a parintilor, ei cunosteau toate graiurile vietuitoarelor din adancuri.Pe langa aceasta, ei se si deplasau foarte mult. Astfel ba ii gaseai la Oceanul Pacific, ba la Marea Rosie. Mai nou se stabilisera la Marea Mediterana, unde locuiau intr-o casa chiar la malul marii. Deschideau ochii privind rasaritul si ii inchideau uitandu-se la stele. Copilul era foarte dragut si mai mult decat atat, in ciuda mutarilor atat de dese el reusea sa isi faca prieteni peste tot, atat printre copiii din diferitele tari prin care treceau, precum si printre animele marine pe care le intalnea.
Atat de priceput era copilul la a stabili legaturi pe oriunde se perinda impreuna cu familia incat obisnuia sa spuna ca el va ajunge un specialist in comunicare. Mai nou pe plaja de la malul Marii Mediteraneene, el reusise deja sa isi faca prieteni o ceata de copii cu care juca fotbal pe nisipul fierbinte, cat si un grup de delfini impreuna cu care ii placea sa inoate ca sa se racoreasca.

Intr-o buna zi pe cand se arunca in mare pentru a se racori putin vazu un pui de delfin care statea singur intr-un colt de mare daca putem spune asa. Vazandu-l si baiatul se indrepta spre el si ii spuse:

– Buna, puiule de delfin! Ce faci? Iti place acest loc linistit de mare?

– Da, sigur ca imi place, raspunse micul delfin... Si tie?

– Sigur... Tocmai asta m-a facut sa vin sa inot aici. Dar ce este cu tine aici singurel?

– Ei, ce sa fie, uite, stau si eu pe aici... ma uit la mare, la copiii de pe plaja, ce sa fac si eu?.... raspunse puiul de delfin.

– Da, pare sa aiba farmec ceea ce spui tu, dar sincer sa fiu nu cred ca te distrezi prea tare... ii spuse baietelul. Sa ma insel eu oare?

– Eh, ce sa-ti spun, sincer mi-as dori sa am si eu prieteni, dar se pare ca nu prea am succes in aceasta activitate. Cred ca e ceva in neregula cu mine... spuse cu tristete puiul de delfin.

– Aha, cred ca pricep ce spui tu, cu toate acestea mi se pare destul de neobisnuit... pentru ca parintii mei sunt biologi marini si ei studiaza inclusiv delfinii. Din cate am aflat eu de pe la ei asistand la discutii delfinii sunt niste mamifere foarte vesele si jucause si mai mult decat atat sunt foarte comunicative si transmit tot felul de semnale... spuse inflacarat baietelul...

– Poate ceilalti sunt, eu nu stiu cat din descrierea asta pe care au facut-o parintii tai biologi marini mi se potriveste... zise puiul de delfin.

– Stai putin, explica-mi, care este dificultatea ta in a-ti face prieteni? Eu sincer calatoresc destul de mult si reusesc totusi sa imi fac prieteni peste tot pe unde ma duc. Am prieteni de pe toate continentele, cred...

– Da, ce sa zic... cu siguranta eu nu sunt tu... daca tie iti este atat de usor sa iti faci prieteni, mie imi este foarte greu... De fapt am impresia ca nimeni nu vrea sa se joace cu mine... De multe ori ma uit la alti delfini de prin preajma... si aproape ca ii invidiez si incerc si eu sa par dezinteresat... adica sa nu creada ca as vrea ceva de la ei sau mai stiu eu ce... si pe de alta parte, ma fac ca am asa o activitate, pe cand eu ma plictisesc de moarte... spuse cu o voce stinsa puiul de delfin.

– Totusi, tin sa te intreb, ce ar fi daca ceilalti delfini ar presupune ca ai vrea sa te joci cu ei? Adica este asta un lucru rau? intreba mirat copilul.

– Nu stiu... ar putea rade de mine, adica ma gandesc ca poate eu as vrea sa ma joc cu ei, dar poate ei nu ar vrea, asa ca mai bine decat sa ma respinga ma fac ca nu ma intereseaza, spuse puiul de delfin.

– Aha, pai din cate inteleg eu, tu preferi sa nu ai nici un prieten de teama ca unii te-ar putea respinge.

– Cam asa ceva, raspunse micul delfin.

– Pai si ti se pare avantajoasa varianta asta pe care ai ales-o tu? Adica nu esti respins, este adevarat... Dar pe de alta parte nici prieteni nu ai... spuse ganditor baietelul.

– Pai ce sa spun, nu stiu cat de avantajoasa e...

– Important cred ca este ca fiecare dintre noi sa inteleaga ca nu poate fi placut chiar de toata lumea, insa eu cred ca este imposibil in aceeasi masura sa te displaca toata lumea. Poate ca unii nu te vor placea, dar altii da, iar pentru acestia din urma, ma gandesc eu ca merita riscul.... In plus chiar si asa tot te supui unui risc, si chiar unui risc major, respectiv acela de a nu avea prieteni deloc si de a pierde toata distractia...

– Da, uite ca la asta nu m-am gandit... Si adica daca eu imi fac prieteni, practic imi asum un risc mai mic, adica doar o parte dintre persoane nu ma vor accpeta in preajma lor, spre deosebire de acum cand nu am nici un prieten? intreba curios micul delfin.

– Da, exact, raspunse copilul, fericit ca mesajul sau a fost inteles.

– Ok, de acum o sa astept sa vina ceilalti la mine sa ma invite si pe mine la joaca... spuse puiul de delfin ganditor... parca facandu-si deja un plan.

– Stai putin, a astepta doar ca ceilalti sa vina si sa te invite la joaca nu este neaparat de ajuns. Uneori poate ai putea chiar tu sa initiezi astfel de prietenii sau chiar sa vii cu sugestii de jocuri... ii supse baietelul. Adica in conditiile in care doar stai sa astepti s-ar putea sa iti faci mai greu prieteni... Cel putin ai putea sa te arati deschis catre cei care ar veni la tine... iar cel mai usor mod de a te arata deschis este sa le zambesti pur si simplu...

– Sa le zambesc? Doar atat? Si eu care imi imaginam ca trebuie sa fie atat de greu.... spuse micul delfin gasind ca solutiile ar putea fi mai simple decat se putea gandi.

– Si mai stii ceva, uneori poti foarte usor sa vezi cu cine te-ai potrivi... doar urmarind ceea ce le place celorlalti si exprimand la randul tau daca si tie iti place respectivul lucru... In felul acesta legatura se va stabili mult mai usor... zise baietelul.

– Aha, adica de exemplu daca vad un alt delfin caruia ii place sa se roteasca in apa, sa spun si eu ca si mie imi place sa ma rotesc in apa si in felul acesta putem face asta impreuna. Cam asa? intreba micul delfin.

– Exact, ai inteles foarte bine... si daca mai si zambesti cand spui asta... eu zic ca ai multe sanse sa iti castigi deja un partener de joaca. Cu prietenia este mai greu... ca practic e nevoie de ceva timp ca respectiva relatie sa se confirme, dar toate acestea sunt mult prea complicate, pentru inceput doar atat este de ajuns. Si acum sa fim seriosi... cred ca luand in considerare ca majoritatii delfinilor le place sa se joace, doar din punctul asta de vedere si cred ca exista multi delfini cu care sa ai asta in comun. In plus, daca ne mai gandim si ca in tuturor delfinilor le plac calamarii, doar daca spui asta si cu siguranta iti vei gasi multi prieteni, spuse baietelul.

– Aha, asa iti gasesti tu prieteni, spuse puiul de delfin avand o revelatie.

– Da, si daca iti aduci aminte chiar asa a inceput si discutia noastra... Te uimeste cat de repede ai acceptat sa faci conversatie cu mine? Uite, cu o mica smecherie si deja te-am castigat. Si daca iti amintesti si ca am avut o atitudine deschisa marcata si de un zambet, uite cum cu cateva elemente am reusit sa mi te apropii... Frumusetea este ca acelasi lucru il poti face si tu...

– Da, da de-abia astept sa incep... spuse nerabdator micul delfin.

– Pai cred ca o sa ai ocazia chiar acum, ca tocmai vad un delfin indreptandu-se spre noi, spuse facand cu ochiul baietelul.

Din acel moment micul delfin a inceput sa isi faca prieteni pe oriunde trecea... Lega prietenii cu alti delfini, cu meduze, cu oameni si uneori a reusit sa ajunga si la sufletul unor rechini. Daca pana la el se spunea ca delfinii sunt prietenosi, de la el incolo vestea s-a dus si mai mult. Pentru ca delfinul isi dezvoltase atat de mult abilitatile de comunicare el a fost cooptat intr-o echipa de specialisti care lucreaza cu copii care au probleme de comunicare. Este foarte fericit sa ii invete el acum pe copii ce este prietenia.

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77