Anxietatea generalizată la copii şi adolescenţi – evaluare şi consiliere psihologică

Vă prezentăm mai jos câteva idei din lucrarea Anxietatea generalizată la copii şi adolescenţi – evaluare şi consiliere psihologică, realizată de psihologul Adriana Cialîcu (consilier şcolar la Şcoala Nr 10).



Problemele de anxietate reprezintă cele mai frecvente forme de psihopatologie la copii şi adolescenţi, iar anxietatea generalizată, conform statisticilor, ocupă locul al doilea între tulburările de anxietate, fiind întâlnită mai frecvent la preadolescenţi şi adolescenţi.

Deși aceste tulburări nu afectează în funcţionarea copilului şi adolescentului la fel de puternic ca alte tipuri de tulburări, totuși ele pot să genereze o suferinţă majoră, în timp şi să interfereze în mod dramatic cu viaţa acestuia.

Aspecte din partea practică:
Subiecţii care au constituit cazuri pentru studiu, au fost două adolescente, eleve de liceu, având vârste de 17 şi respectiv, 16 ani. În urma interviului și a probelor aplicate, prima adolescentă a primit diagnosticul de anxietate generalizată și o ușoară anxietate socială, dar aceasta din urma nu era suficient de severă pentru a justifica un diagnostic. Cea de-a doua a primit diagnosticul de anxietate generalizată și o ușoară fobie specifică de subtipul sânge-injecții-plăgi.

Chestionare aplicate:
Chestionarul de anxietate „C” (Cattell), Chestionarul ASQ, Scala evitării sociale şi anxietăţii (SAD - Watson şi Friend), Inventarul gândurilor legate de anxietate (Wels) Acestea mi-au permis să surprind la subiecţi stări de anxietate şi să identific gradul acestei tulburări precum şi simptomele resimţite de aceştia.

Programul de intervenţie
Pentru terapia celor două cazuri de anxietate generalizată, am recurs la intervenţii care au la bază terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta constă în două elemente de bază: relaxarea şi modificarea cognitiv-comportamentală. Terapia anxietăţii generalizate la copii şi adolescenţi urmează în general aceleaşi principii, însă adaptate corespunzător vârstei.

A. Relaxarea presupune modificarea simptomelor fizice ale angoasei.
A avut drept scop învăţarea unei metode de relaxare aplicabilă în situaţii generatoare de anxietate. Într-o prima fază, am cerut subiectilor să-şi noteze pe o fişă simptomele de anxietate şi gândurile automate care le survin. Le-am indrumat să aplice metoda de relaxare imediat ce simt cel mai mic simptom de anxietate, pentru a-i preveni escaladarea lui. Au notat într-o fişă rezultatele prin indici de presiune psihică şi fizică.

B. Modificarea cognitiv-comportamentală:
Au fost necesare mai multe etape:
- Punerea în relaţie a emoţiei, comportamentului şi situaţiei (evenimentului)
- Stabilirea legăturii situaţie – emoţie anxioasă.
(Primele şedinţe au avut drept scop evidenţierea situaţiilor care provoacă anxietate.)
- Scoaterea la lumină a gândurilor automate.
(A fost posibilă deoarece subiecții au notat pe fişe de fiecare dată când au simțit o creştere a anxietăţii/angoasei).
- Recunoaşterea şi modificarea postulatelor.
(Gândurile automate gravitează în jurul unui număr limitat de teme sau a unei teme unice.)
- Expunerea în imaginaţie la gândurile anxiogene şi consecinţele acestora. (A fost utilă deoarece neliniştea maschează imaginile mentale ce corespund reprezentării catastrofei. Subiecții au repetat în imaginaţie acele scenarii pe care consideră că le evită prin anxietate.)
- Tema pentru acasă a fost necesară pentru monitorizarea și exersarea unor comportamente între ședințe.

Modelul ABC este o strategie folosită în terapia cognitiv-comportamentală pentru a-l învăţa pe client care este relaţia între gânduri, emoţii si comportament.
Prin aplicarea modelului ABC, subiecții au fost ajutati să-și modifice sistemul de credințe iraționale, iar rezultatul a fost punerea la punct a unei concepții mai raționale despre lume.

În urma aplicării programelor de intervenţie, în comportamentul celor două adolescente s-au produs următoarele modificări: diminuarea îngrijorărilor, atenuarea instabilităţii, emotivităţii, nervozităţii, tensiunii psihice, precum şi a manifestărilor somatice.

Totodată, prin includerea subiecţilor în activităţi de intervenţie psihologică, a fost posibilă reducerea nivelului anxietăţii doar parţial, de la un nivel ridicat la unul moderat. Astfel, au fost informate, atât clientele cât și parintii acestora, ca schimbările nu încetează odata cu finalul ședințelor oficiale, ci subiecţii trebuie să continue să exerseze ceea ce au învăţat şi mai ales, să se confrunte cu situaţiile de care se tem.