vineri, 4 martie 2011

Studiu privind relaţia dintre nivelul de trai şi absenteism ca premisă a abandonului şcolar

Studiul a fost realizat de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională şi Centrul Municipiului Bucureşti de Asistenţă Psihopedagogică în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti în perioada 24 ianuarie – 24 februarie 2011.
"Absenteismul şcolar este definit de specialişti ca o problemă socială, explicată în mod frecvent ca o caracteristică socio-culturală a mediului din care provine elevul: mediul urban, familii sărace. Psihologii consideră comportamentul celui care absentează ca un tip de conduită evazionsită stabilă, permanentă ce reflectă o atitudine de lipsă de respect, interes, motivaţie şi încredere în educaţia şcolară. Este o formă de agresivitate pasivă împotriva şcolii, ca un mecanism de apărare al elevului, care culminează cu abandonul şcolar.

În ultimele decenii, absenteismul şcolar a dezvoltat o dinamică spectaculoasă. De exemplu, în prezent, împinşi de la spate de lipsa banilor, părinţii preferă să-şi trimită copiii la muncă, nu la şcoală. Potrivit unui studiu realizat de Centrul Educaţia 2000+ şi UNICEF, absenteismul şcolar a crescut cu 10 procente, ca urmare a crizei, iar de aici la abandonul şcolar nu e decât un pas. (A. Nedelcu, 2010)

Când elevii încep să lipsească de la şcoală sistematic şi generalizat, putem considera că acest acest comportament indică existenţa unor probleme, care de cele multe ori se dovedesc a fi grave, iar intervenţiile tradive. Principalul rezultat asociat cu absenteismul este abandonul şcolar. Acest fenomen este corelat din punct de vedere statistic cu o serie de variabile: probleme de disciplină, atitudinea părinţilor faţă de şcoală, presiunea grupului, consumul de substanţe, metode şi strategii didactice inadecvate, disfuncţii în evaluare, frica de examene, stilul de predare- învăţare, etc. Factorii care conduc la creşterea abandonului şcolar sunt: dificultăţile materiale, criza economică, sărăcia, modelul parental, dezorganizarea familiei, implicarea în activităţi aflate la limita legii, accesul mai mult sau mai putin echivoc pe piaţa muncii, încrederea scăzută în sistemul educaţional. Specialiştii consideră că, în România, cea mai mare problemă este nu accesul la educaţie, ci menţinerea elevului într-o formă de învăţământ."

Citiţi studiul AICI .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu