Tehnica jocului cu nisip

Tehnica jocului cu nisip este o interventie terapeutica activa si imaginativa de nivel mondial, destinata atat copiilor cat si adultilor. Jocul cu nisip este un proces creativ- simbolic, care ofera avantajul ca simbolurile pot fi pastrate, deplasate sau transformate. Simbolurile sunt foarte importante in terapia prin jocul cu nisip. Ele sunt caramizile care stau la baza procesului de vindecare in cadrul acestei tehnici.

… Desi numeroase teorii sustin ca simbolul tine mai mult de imaginar, de “irealitate”, fiind separate de planul realitatii, simbolul tine de realitatea interioara a clientului, este cel ce permite accesul la interioritatea clientului, la viata lui psihica pana la nivelurile cele mai profunde. Prin alegerile pe care le face, prin povestile pe care le creeaza si scenele pe care le joaca, copilul sau adultul care se joaca in ladita cu nisip isi pune metaforic in scena evenimente din propria viata, oferind informatii despre sine si despre situatia lui. Tocmai de aceea jocul cu nisip este atat o metoda terapeutica, cat si una de evaluare. Inca din prima sedinta de terapie, de la prima scena jucata se releva problema clientului si, implicit si obiectivele terapiei. De asemenea, prin imaginile rezultate in jocul cu nisip, terapeutul are un bun feedback si multe date despre evolutia cazului, pe parcursul intregii interventii.

Va invit sa cititi intregul material (apasati pe imagine, apoi download).

Materialul integral cuprinde:
Un scurt istoric al terapiei prin jocul cu nisip
Fundamente teoretice ale metodei Jocului cu nisip
Tehnica jocului cu nisip - descriere si administrare
Tehnica jocului cu nisip- valoare diagnostica
Avantajele jocului cu nisip
Scala de observatie pentru copii - Testul jocului cu nisip (J. Pruyn Reed)

…jocul cu nisip invita la vindecare pe mai multe niveluri: fizic, emotional, rational si spiritual, avand un mare potential existential si transpersonal.

Psiholog Raluca Antonescu – consilier şcolar Şcoala 24, Şcoala 28, Gradinita 138

Antidrog!

Joi, 25. 11.2010, la Colegiul Economic „HERMES”, a avut loc o întâlnire cu reprezentantul Agenţiei Naţionale Antidrog, inspector de specialitate Traian Hoidrag.

Din partea liceului au participat 90 de elevi si 5 profesori.

Întâlnirea a avut ca scop conştientizarea riscurilor la care se expun adolencenţii prin consumarea unor substanţe care dau dependenţă: alcoolul, tutunul, etnobotanicele.

Au fost foarte interesante poziţiile elevilor care au cerut INTERZICEREA etnobotanicelor în ţara noastră!

Materialele prezentate de către dl. insp. Hoidrag au fost foarte interesante si, ceea ce este de reţinut, este interesul dlui inspector de a se întâlni cu profesorii consilieri din sectorul 2 pentru a pune la dispoziţia acestora informaţiile şi materialele pe care le are.

consilier şcolar Manuela Cazan - Colegiul Economic Hermes

Momente contemporane – România 2010

Pe 23 noiembrie 2010 la Scoala cu clasele I-VIII Nr. 71 – Iovan Ducici, sector 2, Bucureşti, a avut loc cea de-a cincea ediţie a Simpozionului Municipal „Momente contemporane – Romania 2010”.

Simpozionul organizat de către Scoala nr. 71 – Iovan Ducici în parteneriat cu Colegiul Economic „Hermes” şi-a propus prezentarea evenimentelor istorice, sociale, politice, culturale, ştiinţifice desfăşurate în România anului 2010.

Au participat elevi şi profesori de la şcolile organizatoare şi de la partenerii acestora, dintre care amintim: Centrul Şcolar Nr. 3, sector 2, Bucureşti, Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu”, sector 6, Bucureşti, Scoala cu clasele I-VIII Nr. 27 „Principesa Ileana”, sector 2, Bucureşti.

consilier şcolar Cazan Manuela - Colegiul Economic Hermes

Copilul şi basmul. Valoarea terapeutică a basmului

Obiceiul de a le povesti copiilor basme tinde uneori sa se piarda, în favoarea informatiilor mai tehnice, rationale si realiste. Se uita un fapt fundamental, si anume ca un copil nu este un adult în miniatura: e un copil! Realitatea pe care o traieste el e o realitate prevalent simbolica, iar explicatiile care au pentru el cel mai mult sens sunt explicatiile prin imagini.

Copilul ia cunostinta de lume, o lume noua ce îi este total necunoscuta, si încearca sa ordoneze stimulii care îi vin dinspre ea, alcatuindu-si o harta de semnificatii stabile. Pentru copil sunt vitale asemenea "harti", care îi permit sa atribuie o semnificatie datelor senzoriale. Faza infantila a întrebarilor care încep cu "de ce ...?" constituie o etapa a acestui traseu.
- Mama, de ce arde focul?
Întrebare grea pentru un adult care, chiar daca are cunostinte legate de fenomenele combustiei, nu mai utilizeaza modalitatea cognitiva a lui "de ce".

A întreba de ce nu e tot una cu a întreba cum. Adultul stie prea bine cum se petrece fenomenul, dar ce ar putea spune despre motivele lui? "De ce" implica o cautare a semnificatiei, nu a modalitatii de realizare a unui eveniment. E o întrebare ce se refera la scop, la finalitate, la sensul general al unui proces, e o întrebare metafizica.

Mintea rationala adulta si, împreuna cu ea, stiinta, si-au propus sa descopere "cum" se petrec fenomenele si au dobândit pe acest teren o cantitate impresionanta de informatii, îndepartându- se însa de cautarea raspunsului la întrebarea "de ce?", care a capatat un vag iz de chestiune religioasa sau filosofica. Savantul stie sa ne spuna în ce fel suntem vii, dar ce ne poate spune el oare despre motivele pentru care suntem vii? Nu tine de domeniul sau. Or, întrebarile pe care le pune un copil sunt tocmai acestea.

Basmul ne spune de ce, basmul vorbeste întotdeauna despre întelesul celor ce se petrec în lume. Printul coboara pe fundul marii pentru a cauta inelul cu diamant pierdut de batrânul rege, ca s-o poata lua de sotie pe frumoasa printesa cu cosite de aur...

Cum reuseste printul sa coboare pe fundul marii fara tub de oxigen e absolut nerelevant pentru copil, el nu se întreaba niciodata cum se face ca inelele regilor ajung mereu în cele mai improbabile locuri si nici cum de se pun conditii atât de ciudate pentru o casatorie. Pentru copil este evident ca printul va coborî pe fundul marii, caci vrea s-o ia de sotie pe printesa, iar ajutorul miraculos acordat de Pestisorul de aur e aproape garantat: asa merg lucrurile în lumea basmelor, care lui îi este familiara! În basme animalele vorbesc, glasuiesc si plantele, si obiectele. Regele Marii e un domn barbos care locuieste sub apa, Soarele e un zeu razboinic ce calareste prin ceruri, Luna e o doamna palida, împodobita cu perle - în legatura cu toate acestea, paradoxal, copilul nu întreaba niciodata "de ce?" Pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjuratoare sa fie animal, ca un sac sa vorbeasca sau un elefant sa-si ia zborul, si nu are nevoie de nici o explicatie.

De data asta, noi, adultii, ne putem însa întreba de ce. Pentru ca lumea vrajita a basmului e lumea în care copilul mic traieste zi cu zi, e lumea "magiei primitive", în care au vietuit la începuturile speciei toate popoarele si în care mai vietuiesc înca toti indivizii, la începuturile existentei lor. O lume pe care o cunoastem cu totii, chiar daca nu ne mai amintim ca am trait în ea pe vremea copilariei. E o lume în care toate sunt animate, în care vorbesc si obiectele si plantele, toate actionând în virtutea unei logici si urmarind o finalitate. E totodata o lume a luptelor, a biruintelor si a înfrângerilor dramatice.

Basmele pun întotdeauna o problema. În basm, prin definitie, totul se termina cu bine, dar lucrurile nu merg totdeauna bine. Dimpotriva. Tipicul basmelor consta în a ne prezenta la început o situatie care, fericita sau nu, are doar un rol de introducere rapida în drama în care curând va fi implicat protagonistul. Printii sunt pusi totdeauna sa savârseasca ispravi imposibile, ca sa nu-si piarda viata, printesele lipsite de aparare cad victime unor personaje malefice, copiii sunt prizonieri ai vrajitoarelor ce îi pun la îngrasat ca sa-i manânce.

Basmul îi duce pe copii de mâna spre iesirea din aceste situatii îngrozitoare. Tocmai în asta rezida valoarea basmului:în capacitatea lui de a prezenta în termeni imaginari, asadar usor de înteles pentru copil, o situatie dramatica de conflict grav, de posibila tragedie, si de a indica o cale de iesire din aceasta situatie. Basmul ne prezinta problema si solutia problemei, toate acestea în singurul limbaj accesibil unui copil - cel al fanteziei.

Basmele sunt pline de copii: copii abandonati în padure, copii chinuiti de mastere crude, copii care nu sunt iubiti, copii nedoriti, copii rataciti ... Copiii din basme nu respecta niciodata interdictiile: deschid toate usile care ar trebui sa ramâna încuiate, se abat de la toate drumurile pe care ar fi trebuit sa mearga, se duc totdeauna exact unde n-ar trebui sa se duca. În felul acesta basmele îi vorbesc unui copil despre problemele cu care se confrunta zilnic: abandonul, lipsa de iubire, singuratate a, neascultarea, frica ...

Mai mereu, în basm, copiii înving. Ei supravietuiesc în ciuda parintilor care îi abandoneaza, în ciuda masterelor rele, a vrajitoarelor nemiloase, înving împotriva unor figuri amenintatoare si mult mai puternice decât ei: basmele reprezinta pentru copii glasul sperantei. Pe de alta parte, în basme nu apar numai copii: sunt si adolescenti, tineri, adulti si batrâni. Prin intermediul întâmplarilor prin care trec eroii, basmele anticipeaza viitoarele etape ale existentei, cu dificultatile ce vor putea sa apara si cu modalitatile în care acestea pot fi depasite. În acest sens, basmele sunt pentru copil un curs complet de formare pentru viata.

Nu întâmplator, într-o anumita perioada copiilor le place îndeosebi un anume basm si vor sa-l asculte doar pe acela: îl asculta iar si iar, nu se mai satura de el, iar celelalte basme nu-i intereseaza. În momentul respectiv acela e "basmul lor", basmul care vorbeste despre problema pe care o au atunci. Îsi vor schimba preferintele atunci când vor depasi respectivul moment din propria evolutie.

Abandonarea povestirii basmelor înseamna abandonarea celei mai bune cai de acces spre lumea fantastica în care traieste cufundat copilul, înseamna sa-I privam de un sprijin util, mai mult, indispensabil, atunci când îsi înfrunta si îsi rezolva angoasele ...

Bibliografie:
Paola Santagostino. Cum sa te vindeci cu o poveste?, Bucuresti: Ed. HUMANITAS, 2008

psiholog Adriana Cialicu – consilier şcolar Şcoala 10 şi Grădiniţa 12

Psihologia şi realităţile lumii contemporane

Saptamana trecuta am participat la Conferinta Internationala "Psihologia si realitatile lumii contemporane", desfasurata intre 18 si 21 noiembrie.

La aceasta conferinta au participat specialisti si studenti din toate domeniile psihologiei: psihologie clinica, psihologie educationala, psihologia muncii si transporturilor, psihologie militara si judiciara. In deschiderea conferintei au fost invitati sa tina cuvantari in plen personalitati autohtone (Prof. Dr. Romita Iucu, Prof, Dr. Alexandru Surdu, Prof Dr. Constantin Ionescu, Prof Dr. Eugen Corneliu Havarneanu) si internationale (Prof. Dr. Mathias Muller, Dr. Gernot Schufried, Prof. Dr. Bernard Chouvier si Dr. Rhiannon Luyster).

Activitatile conferintei au fost structurate in:
- prezentari in plen
- postere
- workshop-uri
- prezentari pe sectiuni
- simpozioane satelit pe teme precis conturate.

Eu am participat cu lucrarea intitulata "Workaholism-ul indus - forma de abuz intelectual si emotional asupra copiiilor supradotati" in cadrul simpozionului nr 4 intitulat "Noile forme de abuz si disolutie morala - de la grosier la subtil", coordonat de Prof. Dr. Iolanda Mitrofan.

Avand ca tema principala abuzul, lucrarile prezentate au descris abuzul la locul de munca, in familie, la scoala, interetnic si asupra anumitor grupuri vulnerabile. Laurentiu Mitrofan a prezentat workaholismul ca forma de manifestare a psihopatologiei sociale, descriind formele de manifestare, caracteristicile psihologice ale workaholicului, efectele pe plan fizic, psihologic, emotional, familial si social ale workaholismului, cauze, cat si incadrarea workaholismului printre fenomenele de psihopatologie sociala. Eu am prezentat workaholismul indus la copiii supradotati de catre adultii semnificativi din preajma acestora, explicand fenomenul din perspectiva psihoterapeutica si argumentand existenta acestui fenomen prin prezentarea catorva cazuri observate in activitatea mea ca si consilier scolar.

Consilier MD Gina Leca a prezentat abuzul la locul de munca, descriind modalitati si efecte ale fenomenului asupra angajatilor, dar si o tipologie a angajatilor victime ale sefilor abuzatori. Psih. Drd Diana Francisco ne-a aratat un film despre abuzul asupra angajatilor intr-o companie franceza, aducand mai multa lumina asupra abuzului la locul de munca. Piholog MD Adina Ganaite a prezentat abuzul practicat de terapeuti si parinti asupra copiiilor cu autism, abuz aparut din insuficienta cunoastere a lumii interioare a acestor copii. Un cadru didactic de la Iasi a prezentat un studiu pe care l-a realizat in scoala unde preda, studiu asupra copiatului ca forma de autoabuz, abuz al colegilor si al cadrelor didactice, explicand motivele care ii fac pe elevi sa recurga la aceasta metoda de raspuns la cerintele scolare. Psih. Dr. Ramone Stemate a prezentat abuzul cadrelor didactice asupra elevilor, delimitand clar notiunea de abuz, eplicand fenomenul si precizand cateva exemple pentru aceasta forma de abuz. Psih. Dr. Madalina Negret a vorbit despre abuzul elevilor in mediu scolar (asupra altor elevi si asupra cadrelor didactice). A explicat fenomenul, aducand in discutie motivele aparitiei acestei forme de abuz, dar si motivele de perpetuare a ei. Psih Md Alexandra Mitroi a prezentat modul in care victimele traficului de persoane pot deveni abuzatori ai terapeutilor lor sau modul in care sunt afectati terapeutii de terapia cu aceasta categorie de clienti. In final s-a discutat despre abuzul angajatorilor romani asupra femeilor filipineze. Lucrarea a venit cu foarte multe elemente de psihogenealogie si etnopsihologie filipineza, explicand diferentele interculturale ca si cauze ale abuzului.

Rezumatele acestor prezentari, cat si lucrarile in extenso, in limba engleza vor fi publicate in volumul conferintei.
In curand voi publica si lucrarea mea in limba romana… (si ) Aici.

Numai bine,
Psiholog Raluca Antonescu – consilier scolar Şcoala 24, Şcoala 28, Gradinita 138

Consilierea şcolară între provocări şi paradigme

Vineri, 26 noiembrie 2010, la Şcoala 27 "Principesa Ileana" consilierii şcolari din sectorul 2 s-au întâlnit în şedinţă metodică. A fost organizată dezbaterea "Consilierea şcolară între provocări şi paradigme".

În cadrul acesteia s-au abordat subiecte legate de: consilierea elevului şi a grupului de elevi ; consilierea persoanelor cu nevoi speciale; consilierea familiei; consilierea cadrelor didactice; proiecte educaţionale.

Tinerii şi riscul în mediul online

În data de 25 noiembrie 2010 a avut loc conferinţa CEOP (Centrului pentru Protectia Online impotriva Exploatarii Copiilor)- Visa: "O lume în schimbare: Tinerii şi riscul în mediul online".

Teme abordate: înţelegerea rolului jucat de tehnologia informatică în trezirea timpurie a interesului sexual la copii şi tineri; informare asupra comportamentului la risc al tinerilor în cadrul mediului online; introducere in impactul pe care îl poate avea pornografia asupra comportamentului şi dezvoltării unui tânar; înţelegerea terorizării prin intermediul internetului si a modului in care acest lucru îi afectează pe copii; studii şi legislatii in Romania şi Europa; informare asupra tiparelor comportamentale şi "jocurilor" de pregătire şi ademenire efectuate de infractori (grooming), folosind studii de caz reale; instrumente şi tehnici de educaţie folosite pentru a proteja copiii online în România.

Mai multe informaţii despre acest subiect AICI.

Participant la conferinţă: psiholog Ioana Şandru - consilier şcolar C.N.M. Viteazul

Ziua Mondială a Filosofiei

În 19 noiembrie, la C.N. I.L.Caragiale, a avut loc activitatea metodică a profesorilor disciplinelor socio-umane – o activitate festivă dedicată Zilei Mondiale a Filosofiei, derulată în colaborare cu Comisia Naţională pentru UNESCO.

Activitatea a conţinut comunicări ce si-au propus să sublinieze contribuţia lui Lucian Blaga la dezvoltarea filosofiei şi a literaturii în România.

Invitaţi: Dorly Blaga, fiica filosofului, L. Baluta, reprezentantul Comisiei UNESCO, D-nul Decan al Facultăţii de Filosofie, Romulus Brancoveanu, D-nul Eugen Stoica, Inspector de Ştiinte Socio umane în MECTS.

Participant la activitate,
Mihaela Inocan, consilier şcolar la C.N. Spiru Haret

EUROGUIDANCE

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a organizat în data de 12 noiembrie 2010, conferinţa naţională EUROGUIDANCE, cu titlul „Informare, consiliere şi orientare - posibilităţi de conectare a serviciilor din domeniu”.

Anul acesta temele abordate au inclus: „Dezvoltarea ofertei locale de servicii”; „Proiecte comune” şi „Oportunităţi de colaborare”. Cu această ocazie participanţii au avut ocazia să prezinte şi să împărtăşească iniţiativele şi practicile proprii; de asemenea au fost prezentate şi distribuite noile publicaţii în domeniu, realizate cu sprijinul Comisiei Europene prin Programul Euroguidance.

Comunicări: „Evaluarea temperamentului şcolarilor ca instrument pentru o educaţie creativă” ; Proiecte şi activităţi NBCC România; „Consilierea în proiectele internaţionale”; „Consilierea socio-profesională a persoanei seropozitive”, Zone de Educaţie Prioritară; Platforma Iteach; Proiectul „Giant: Acţiuni şi instrumente pentru integrarea sistemelor”, „Paşi spre o carieră europeană! Sistem informatic de consiliere a carierei”; „Proiecte de succes – O ofertă a Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică” Constanţa; „Bursa profesiilor”, „Monografiile profesionale – instrumente eficiente în activitatea de consiliere şi orientare în carieră”; „Parents and teachers în intercultural dialogue”, „Guidance in the bordering region of Oresund”; „Parteneriate şi programe”, „Salvaţi copiii de abandon şi neintegrare”; „O săptămână fără violenţă”; „Eficienţa relaţiilor de colaborare interinstituţională în implementarea programelor de prevenţie”; „Despre Eurydice şi publicaţiile ei”; Activităţile şi proiectele Agenţiei Naţionale Europass; „Studiu privind utilizarea portofoliului Europass”, „Proiecte şi colaborări în domeniul consilierii şi orientării în cadrul reţelei de asistenţă psihopedagogică”.

Mai multe informaţii AICI.

La această conferinţă au participat şi consilierii noştri: psih. Ioana Şandru, C.N. Mihai Viteazul.

Teatru Forum

Vineri, 12 noiembrie 2010, consilierii şcolari din sectorul 2 s-au întâlnit în şedinţă metodică la Şcoala Nr 27 „Principesa Ileana”.

Eta Şerbănoiu şi elevii clasei a VII-a C au prezentat o activitate din cadrul proiectului „Încă o şansă”, realizarea şi promovarea unui spectacol şcolar prin metoda teatrului forum. Elevii au fost invitaţi să abordeze în mod creativ şi interactiv o temă socială.

Proiectul a pornit de la ideea “Teatrului Oprimaţilor” (creat de Augusto Boal) şi propune o proiecţie a realităţii care poate fi schimbată de spect-actori.

Parent Info

Intre 5 si 7 noiembrie la Sala Dalles este deschis PARENT INFO, un targ specializat care se adreseaza viitorilor si actualilor parinti interesati de sanatatea si dezvoltarea copilului lor.

Targul isi propune sa fie vazut ca o campanie de informare si educare a parintilor.

CMBRAE si-a propus sa organizeze ateliere de lucru parinti – copii. Scopul acestor ateliere este acela de a aduce impreuna copilul si parintele prin intermediul unor activitati specifice (desene, colaje) care sa faciliteze procesul de cunoastere reciproca si de comunicare. La standul nostru se gasesc pliante si postere in care este prezentata reteaua de cabinete de consiliere la nivelul municipiului Bucuresti.

Si consilierii nostri sunt acolo!

Mai multe informatii despre targ AICI

Îmbunătăţirea calificării consilierilor şcolari

Asociatia Psihologilor din Romania si Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania COGNITROM, in parteneriat cu Asociatia Psihologilor din Romania si Asociatia de Stiinte Cognitive din Romania au oferit un program complex de formare pentru imbunatatirea calificarii psihologilor si consilierilor scolari.

Cursuri:
1. Evaluarea psihologica (computerizata) a copiilor si adolescentilor;
2. Diagnoza, preventie si interventie in tulburarile de atentie si hiperactivitate (ADHD);
3. Diagnoza, interventia si preventia anxietatii la copii si adolescenti;
4. Utilizarea instrumentelor TIC in evaluarea si promovarea sanatatii mintale la copii si adolescenti

Beneficiile cursantilor au fost:
Dobandirea de competente avansate pentru:
· screening-ul si evaluarea (computerizata) a copiilor si adolescentilor (3-18 ani);
· diagnoza, preventia si interventia in ADHD si anxietate, cele mai frecvente probleme psiho-comportamentale ale copiilor si adolescentilor;
· utilizarea noilor tehnologii digitale in sanatatea mintala.
Certificat de absolvire a cursurilor; toate cursurile au fost acreditate de catre Colegiul Psihologilor din Romania.

La aceste cursuri au participat si consilierii scolari din sectorul 2.

Nevoile emergente ale copiilor

“Nevoile emergente ale copiilor (NEN) reprezinta un concept inovativ care defineste provocari, probleme, oportunitati si amenintari relevante in dezvoltarea generala a copiilor si tinerilor si care genereaza sau au potential sa genereze o serie de efecte cu impact major la nivelul acestora. Particularitatea acestor nevoi este ca nu au mai fost intalnite la generatiile anterioare de copii si tineri sau, daca au mai fost intalnite, se manifesta o crestere in incidenta lor.”

Consilierii nostri, Manuela Cazan (Hermes) si Ioana Sandru (Mihai Viteazul), au participat la proiectul „Abordari inovatoare in profesionalizarea lucrului cu copiii. Nevoi emergente ale copiilor din Romania” implementat de FDSC in parteneriat cu International Child Development Initiatives Olanda si Children of Slovakia Foundation cu finantarea ANPCDEFP prin programul Leonardo da Vinci – Transfer de Inovatie.

FDSC a lansat Ghidul de identificare si adresare a nevoilor emergente ale copiilor din Romania AICI.

"Ghidul este un instrument practic in care specialistii in educatie (parinti, cadre didactice, psihologi etc) gasesc informatii detaliate cu privire la nevoile emergente ale copiilor, modalitati de identificare si mecanisme de adresare a acestora pe plan local sau national.

Scopul ghidului este de a atrage atentia asupra importantei identificarii proactive a nevoilor emergente care afecteaza copiii din generatia actuala si pentru care trebuie gasite solutii particularizate, cu scop ameliorativ si preventiv. Ghidul contine de asemenea o colectie de studii de caz cu exemple concrete de nevoi emergente identificate si solutionate".

Copilul şi puiul de delfin

A fost odata ca niciodata un copil, ai carui parinti erau biologi marini. Ei studiau recifurile de corali, meduzele, calutii de mare, delfinii, balenele si mediul marin in general. Data fiind aceasta ocupatie a parintilor, ei cunosteau toate graiurile vietuitoarelor din adancuri.Pe langa aceasta, ei se si deplasau foarte mult. Astfel ba ii gaseai la Oceanul Pacific, ba la Marea Rosie. Mai nou se stabilisera la Marea Mediterana, unde locuiau intr-o casa chiar la malul marii. Deschideau ochii privind rasaritul si ii inchideau uitandu-se la stele. Copilul era foarte dragut si mai mult decat atat, in ciuda mutarilor atat de dese el reusea sa isi faca prieteni peste tot, atat printre copiii din diferitele tari prin care treceau, precum si printre animele marine pe care le intalnea.
Atat de priceput era copilul la a stabili legaturi pe oriunde se perinda impreuna cu familia incat obisnuia sa spuna ca el va ajunge un specialist in comunicare. Mai nou pe plaja de la malul Marii Mediteraneene, el reusise deja sa isi faca prieteni o ceata de copii cu care juca fotbal pe nisipul fierbinte, cat si un grup de delfini impreuna cu care ii placea sa inoate ca sa se racoreasca.

Intr-o buna zi pe cand se arunca in mare pentru a se racori putin vazu un pui de delfin care statea singur intr-un colt de mare daca putem spune asa. Vazandu-l si baiatul se indrepta spre el si ii spuse:

– Buna, puiule de delfin! Ce faci? Iti place acest loc linistit de mare?

– Da, sigur ca imi place, raspunse micul delfin... Si tie?

– Sigur... Tocmai asta m-a facut sa vin sa inot aici. Dar ce este cu tine aici singurel?

– Ei, ce sa fie, uite, stau si eu pe aici... ma uit la mare, la copiii de pe plaja, ce sa fac si eu?.... raspunse puiul de delfin.

– Da, pare sa aiba farmec ceea ce spui tu, dar sincer sa fiu nu cred ca te distrezi prea tare... ii spuse baietelul. Sa ma insel eu oare?

– Eh, ce sa-ti spun, sincer mi-as dori sa am si eu prieteni, dar se pare ca nu prea am succes in aceasta activitate. Cred ca e ceva in neregula cu mine... spuse cu tristete puiul de delfin.

– Aha, cred ca pricep ce spui tu, cu toate acestea mi se pare destul de neobisnuit... pentru ca parintii mei sunt biologi marini si ei studiaza inclusiv delfinii. Din cate am aflat eu de pe la ei asistand la discutii delfinii sunt niste mamifere foarte vesele si jucause si mai mult decat atat sunt foarte comunicative si transmit tot felul de semnale... spuse inflacarat baietelul...

– Poate ceilalti sunt, eu nu stiu cat din descrierea asta pe care au facut-o parintii tai biologi marini mi se potriveste... zise puiul de delfin.

– Stai putin, explica-mi, care este dificultatea ta in a-ti face prieteni? Eu sincer calatoresc destul de mult si reusesc totusi sa imi fac prieteni peste tot pe unde ma duc. Am prieteni de pe toate continentele, cred...

– Da, ce sa zic... cu siguranta eu nu sunt tu... daca tie iti este atat de usor sa iti faci prieteni, mie imi este foarte greu... De fapt am impresia ca nimeni nu vrea sa se joace cu mine... De multe ori ma uit la alti delfini de prin preajma... si aproape ca ii invidiez si incerc si eu sa par dezinteresat... adica sa nu creada ca as vrea ceva de la ei sau mai stiu eu ce... si pe de alta parte, ma fac ca am asa o activitate, pe cand eu ma plictisesc de moarte... spuse cu o voce stinsa puiul de delfin.

– Totusi, tin sa te intreb, ce ar fi daca ceilalti delfini ar presupune ca ai vrea sa te joci cu ei? Adica este asta un lucru rau? intreba mirat copilul.

– Nu stiu... ar putea rade de mine, adica ma gandesc ca poate eu as vrea sa ma joc cu ei, dar poate ei nu ar vrea, asa ca mai bine decat sa ma respinga ma fac ca nu ma intereseaza, spuse puiul de delfin.

– Aha, pai din cate inteleg eu, tu preferi sa nu ai nici un prieten de teama ca unii te-ar putea respinge.

– Cam asa ceva, raspunse micul delfin.

– Pai si ti se pare avantajoasa varianta asta pe care ai ales-o tu? Adica nu esti respins, este adevarat... Dar pe de alta parte nici prieteni nu ai... spuse ganditor baietelul.

– Pai ce sa spun, nu stiu cat de avantajoasa e...

– Important cred ca este ca fiecare dintre noi sa inteleaga ca nu poate fi placut chiar de toata lumea, insa eu cred ca este imposibil in aceeasi masura sa te displaca toata lumea. Poate ca unii nu te vor placea, dar altii da, iar pentru acestia din urma, ma gandesc eu ca merita riscul.... In plus chiar si asa tot te supui unui risc, si chiar unui risc major, respectiv acela de a nu avea prieteni deloc si de a pierde toata distractia...

– Da, uite ca la asta nu m-am gandit... Si adica daca eu imi fac prieteni, practic imi asum un risc mai mic, adica doar o parte dintre persoane nu ma vor accpeta in preajma lor, spre deosebire de acum cand nu am nici un prieten? intreba curios micul delfin.

– Da, exact, raspunse copilul, fericit ca mesajul sau a fost inteles.

– Ok, de acum o sa astept sa vina ceilalti la mine sa ma invite si pe mine la joaca... spuse puiul de delfin ganditor... parca facandu-si deja un plan.

– Stai putin, a astepta doar ca ceilalti sa vina si sa te invite la joaca nu este neaparat de ajuns. Uneori poate ai putea chiar tu sa initiezi astfel de prietenii sau chiar sa vii cu sugestii de jocuri... ii supse baietelul. Adica in conditiile in care doar stai sa astepti s-ar putea sa iti faci mai greu prieteni... Cel putin ai putea sa te arati deschis catre cei care ar veni la tine... iar cel mai usor mod de a te arata deschis este sa le zambesti pur si simplu...

– Sa le zambesc? Doar atat? Si eu care imi imaginam ca trebuie sa fie atat de greu.... spuse micul delfin gasind ca solutiile ar putea fi mai simple decat se putea gandi.

– Si mai stii ceva, uneori poti foarte usor sa vezi cu cine te-ai potrivi... doar urmarind ceea ce le place celorlalti si exprimand la randul tau daca si tie iti place respectivul lucru... In felul acesta legatura se va stabili mult mai usor... zise baietelul.

– Aha, adica de exemplu daca vad un alt delfin caruia ii place sa se roteasca in apa, sa spun si eu ca si mie imi place sa ma rotesc in apa si in felul acesta putem face asta impreuna. Cam asa? intreba micul delfin.

– Exact, ai inteles foarte bine... si daca mai si zambesti cand spui asta... eu zic ca ai multe sanse sa iti castigi deja un partener de joaca. Cu prietenia este mai greu... ca practic e nevoie de ceva timp ca respectiva relatie sa se confirme, dar toate acestea sunt mult prea complicate, pentru inceput doar atat este de ajuns. Si acum sa fim seriosi... cred ca luand in considerare ca majoritatii delfinilor le place sa se joace, doar din punctul asta de vedere si cred ca exista multi delfini cu care sa ai asta in comun. In plus, daca ne mai gandim si ca in tuturor delfinilor le plac calamarii, doar daca spui asta si cu siguranta iti vei gasi multi prieteni, spuse baietelul.

– Aha, asa iti gasesti tu prieteni, spuse puiul de delfin avand o revelatie.

– Da, si daca iti aduci aminte chiar asa a inceput si discutia noastra... Te uimeste cat de repede ai acceptat sa faci conversatie cu mine? Uite, cu o mica smecherie si deja te-am castigat. Si daca iti amintesti si ca am avut o atitudine deschisa marcata si de un zambet, uite cum cu cateva elemente am reusit sa mi te apropii... Frumusetea este ca acelasi lucru il poti face si tu...

– Da, da de-abia astept sa incep... spuse nerabdator micul delfin.

– Pai cred ca o sa ai ocazia chiar acum, ca tocmai vad un delfin indreptandu-se spre noi, spuse facand cu ochiul baietelul.

Din acel moment micul delfin a inceput sa isi faca prieteni pe oriunde trecea... Lega prietenii cu alti delfini, cu meduze, cu oameni si uneori a reusit sa ajunga si la sufletul unor rechini. Daca pana la el se spunea ca delfinii sunt prietenosi, de la el incolo vestea s-a dus si mai mult. Pentru ca delfinul isi dezvoltase atat de mult abilitatile de comunicare el a fost cooptat intr-o echipa de specialisti care lucreaza cu copii care au probleme de comunicare. Este foarte fericit sa ii invete el acum pe copii ce este prietenia.

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77

Fetiţa ce purta o cuşcă în inimă

A fost odata ca niciodata o fetita, care nu era insa o fetita ca toate celelalte. Din nefericire ei i se intamplase la un moment dat ceva oribil, ceva teribil, ceva ce ii crease frica, ceva ce o maniase, ce o facuse sa se simta neputincioasa si ceva ce ea a considerat ca fiind cel mai fioros monstru pe care il siimtise vreodata in viata sa. In ciuda acestui fapt, cu timpul lucrurile intrasera oarecum in normal... Totusi, monstrul exista inca, iar preocuparea principala a fetitei era sa tina monstrul ascuns. Ea hotarase sa faca acest lucru simtindu-se responsabila cu paza monstrului.
In plus, pentru ca ceilalti nu aveau cunostinta de marele ei secret monstrul trebuia tinut intr-o cusca departe de ochii tuturor, in adormire, in sufletul sau. Acesta s-ar fi putut trezi doar prin simpla rostire a numelui sau si putea sa iasa, asa ca fetita avea tot timpul grija ca aceasta sa nu se intample.

Timpul trecea, fetita crestea si monstrul odata cu aceasta, locul in cusca devenindu-i din ce in ce mai mic... Fetita se simtea din ce in ce mai singura, din ce in ce mai impovarata, coplesita de greutatea mult prea mare pentru ea., in timp ce monstrul incerca de multe ori sa iasa din cusca si ii facea un zgomot teribil in minte.

La un moment dat, pe cand fetita mergea prin padure in drumul dinspre scoala spre casa intalni o batrana care cara niste vreascuri. Batrana se uita prelung la ea si ii spuse:

– Sufletul tau pare a fi inchis intr-o cusca...

Fetita nici nu stiu daca mesajul ii era adresat ei... asa ca isi vazu de drum. In plus nici nu era obisnuita sa vorbesasca cu strainii.

In alta zi, pe cand se intalni din nou cu aceasta femeie, ea ii transmise un alt mesaj:

– Atunci cand iti inchizi monstri in suflet, iti inchizi si sufletul la un loc cu ei...

Fetita tot nu baga in seama ceea ce i se transmisese si isi continua drumul. Pe de alta parte mesajele oferite de batrana incepura sa o preocupe... Se tot gandea la ceea ce ii spusese acesta asa ca hotari ca la un moment dat sa se opreasca si sa o intrebe ce vroia de la ea sau macar ce tot tinea sa ii spuna. Asadar, la urmatoarea intalnire, fetita se opri si inainte ca batrana sa ii mai spuna ceva, incepu:

– De fiecare data cand am trecut pe langa dumneavoastra mi-ati spus cate ceva. Pot sa va intreb de ce ati facut-o?

– Sigur ca da, ii raspunse batrana... Te-am vazut pur si simplu coplesita de gandurile tale, de povara pe care o porti in suflet si m-am gandit ca te pot sustine sa iti eliberezi sufletul.

– Dar de unde ati stiut toate acestea? intreba fetita mirata.

– Ei bine... Lucrurile de genul acesta se pot afla... In plus si din atitudinea ta, din comportament se poate observa ca bine nu iti este si ca ceva ai tu pe suflet... Pe de alta parte, cred ca modul cel mai bun de a te elibera este sa deschizi pur si simplu cusca in care ai inchis ceea ce ai avut de inchis si sa-ti eliberezi totodata si sufletul...

– Totusi mi-e teama ca odata ce voi face acest lucru pe langa sufletul meu va iesi si monstrul care salasluieste acolo...

– Probabil ca asa se va si intampla... vor iesi si monstri despre care vorbesti, dar doar lasandu-i sa iasa te vei putea elibera de ei. Altfel risti sa-i tii la nesfarsit in sufletul tau si sa-l inchizi si pe acesta pe vecie in cusca... Lucru care mi se pare nedrept pentru tine...

– Si totusi cum sa le dau drumul?... Zau daca mai stiu...

– Pai, cel mai simplu mod de a face acest lucru, interveni batrana, este sa vorbesti despre ei. Astfel ei vor iesi prin cuvintele tale. Fiecare monstru va iesi ca un abur atunci cand ii vei rosti numele.

– Dar mi-e teama sa vorbesc despre ei.... spuse speriata fetita. Mi-e frica si de raul pe care il pot face...

– Nu te-nteleg, zise batrana... Tu crezi ca este posibil in vreun fel ca monstrul sa fie mai periculos in afara decat atunci cand il tii in suflet?....

– Nu stiu ce sa spun... Dar daca le-ar face rau celorlalti?...

– Ei bine, aici eu iti propun sa ii lasi pe ceilalti sa trateze cu ei. In plus daca si tu care esti atat de mica ai fost atat de curajoasa incat sa le faci fata, ma gandesc ca ceilalti vor gasi modurile necesare de a trata cu ei...

– Si cu cine sa vorbesc despre ei pentru a deschide astfel cusca si a-i lasa sa iasa?

– Asta o poti face cu oricine este dispus sa te asculte. Poti incepe chiar cu mine, apoi le poti spune celor dragi, prietenilor...

Fetita isi deschise pentru prima data sufletul. Ea vorbi despre monstrii care ii populasera atata vreme mintea si sufletul. Se simtea acum, in mod ciudat, chiar ea eliberata... Se simtea mai usoara, mai vie, capabila sa se preocupe de ea insasi, ci nu de monstri, apta sa aiba din nou incredere in oameni, sa vada viata altfel si sa o traiasca altfel... Ea este acum o mare judecatoare si se preocupa de bagarea creatorilor de monstri in custi special amenajate.

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77

Urechilă

A fost odata intr-o padure un iepuras, pe care il chema Rila. Iepurasul nostru era foarte vesel si zglobiu si dornic sa isi faca o gramada de prieteni.

Ar fi vrut sa se imprieteneasca cu veveritele, cu bursucii, cu pasarelele cu toate celelalte animalute din padure, insa avea o dificultate. De fiecare data cand se intalnea cu cineva pe poteca, animalul respectiv incepea sa ii spuna:

– Ce faci, Iepurila, mi-am dat seama ca de tine aveam sa dau ca ti-am vazut urechile de la 2 kilometri distanta.

Sau
– Buna, Rila frate, nu degeaba ti s-a dus vorba de Iepurila, ca ti se vad urechile si din avion.

sau

– Bai, urecheatule, ia asculta aici ce vreau sa-ti zic!

sau

– Cred ca ti se vedeau urechile si prin burta maica-tii!

Azi asa, maine tot asa, iepurasul nostru ajunsese sa se simta atat de rau, incat nici ca ii mai venea sa iasa din casuta lui, de teama sa nu cumva sa mai intalneasca pe cineva care sa ii spuna ce urechi mari are, de parca nu si le vedea si el in oglinda... Mai mult decat atat, atunci cand statea la geam, isi tinea urechile cu labutele, de teama sa nu i se vada din avion...

La un moment dat, pe cand se juca iepurasul nostru singur prin gradina atent ca nu cumva sa il zareasca cineva si ascunzandu-si ingrijorat urechile, trece pe acolo o fetita, care prinde a-i vorbi:

– Vai, ce iepuras dragalas!... Ce pufos esti, ce blanita curata ai! Dar, ma intreb, unde-ti sunt urechile... Ti le ascunzi cumva sau poate ma insel eu si tu esti de fapt porcusor de Guineea?

– Da, mi le ascund, e bine? Si nu sunt niciun iepuras dragalas cu blanita pufoasa sau cum mai zici tu, ci sunt mai degraba un hidos... cu niste urechi de elefant! raspunse foarte prompt iepurasul.

– Dar ce-ti veni? De unde ideea asta cu urechile de elefant? Nu e normal ca iepurasii sa aiba urechile mai lungi? intreba mirata fetita.

– Nici nu mai stiu daca e normal sau nu, asa credeam si eu numai ca toate animalele padurii isi bat joc de mine si imi spun ca sunt pocit si ca am urechile foarte lungi. Am ajuns sa nici nu mai ies din casa din pricina asta, ii raspunse iepurasul.

– Eu consider ca e mare pacat, ca doar asa sunt iepurasii... au urechile lungi, acesta este chiar farmecul lor, zise fetita.

– Asa imi spune si mama mea, numai ca eu m-am saturat sa mai aud tot felul de minuni, asa ca am decis sa stau numai in casa si sa imi ascund urechile.

– Crezi ca ai putea sa reactionezi si altfel, atunci cand ceilalti iti vorbesc asa? intreba interesata fetita.

– Da, cred ca as putea sa le zic si eu vreo doua, de exemplu sa ii zic vulpii ca ea e o mincinoasa si ca toata lumea stie asta, sa ma iau de veverita si sa o ironizez si eu ca ditamai coada ce are, sa il fac pe greier lenes si tot asa, sa primeasca fiecare ce merita, zise deja iritat iepurasul.

– Totusi, in acest fel nu cred ca ai putea sa fii prieten cu animalele respective, pentru ca si pe ele le-ar deranja cele spuse de tine si din cate am inteles eu mai devreme tu iti doresti sa ai prieteni, ci nu dusmani...

– Da este adevarat, numai ca daca ma crezi m-am saturat sa tot aud astfel de cuvinte de la toti... Nu mai suport... spuse extenuat parca iepurasul.

– Eu cred ca exista totusi o alta cale, prin care sa iti faci si prieteni, dar in acelasi timp sa iti si ceri dreptul de a fi tu insuti. Doar fiecare dintre noi are acest drept de a fi el insusi, in cazul acesta insemnand ca tu sa fii iepuras pe de-a-ntregul, cu urechi cu tot, veverita sa fie veverita cu tot cu coada si tot asa.

– Da, asta e adevarat... Atunci, crezi ca as putea sa le cer asta, ca si cand ar fi dreptul meu?

– Sigur ca da, cred ca ar fi o idee excelenta, zise entuziasta fetita.

– Cred totusi ca imi va fi greu sa fac asta, nu am facut-o pana acum... zise plin de indoiala iepurasul.

– Cred si eu ca iti va fi greu la inceput, doar e imposibil sa schimbi un comportament pe care pana acum l-ai exersat ani de zile cu altul asa peste noapte... Important este insa ca dupa o vreme iti va intra in reflex si nu vei mai simti ca faci vreun efort.

– Aha, cred ca inteleg ce spui tu... zise ganditor iepurasul. Adica prima data imi va fi cel mai greu, apoi a doua oara putin mai usor, a treia oara si mai usor si tot asa, dar important va fi ca intr-un final voi obtine ce vreau...

– Exact, spuse fetita, fericita ca iepurasul a prins ideea fara prea multe explicatii. Si stii ceva? Uite, am sa iti vand un pont... Daca vrei sa iti fie mai usor prima data, sau sa fii pregatit, ai putea exersa asta acasa, inainte de a te intalni cu vreun animal. Ai putea sa iti imaginezi cum te intalnesti cu veverita de exemplu si exact ce i-ai spune, spuse fetita.

– Uau, asta da idee, cred ca pontul asta al tau m-ar ajuta mult. Mai stii ceva? La inceput nici nu ma gandeam ca ar exista vreo solutie pentru dificultatea asta a mea, insa acum sunt fericit ca exista una si sincer chiar nu imi mai este teama acum de intalnirea cu vreun animal. Eu sunt iepuras si doar este dreptul meu sa am urechi lungi, iar ceilalti sa ma respecte asa cum sunt.

– Mai iepurasule, tu chiar inveti repede, sunt chiar uimita. Oricum, sincer imi pare bine sa te vad asa, mult mai plin de viata si de vigoare decat erai la inceput.

Fetita pleca atunci pentru ca o strigase mamica ei sa mearga la masa, insa iepurasul avea acum de indeplinit o misiune, misiunea de a spune lucrurilor pe nume, de a le cere celorlalti sa il respecte asa cum este cu urechi lungi si sa il vada pe de-a-ntregul nu sa ii vada doar urechile. La inceput nu i-a fost foarte usor sa faca pasul de a le spune celorlalti acest lucru, insa acum pot sa va spun ca a ajuns foarte respectat in padure si nici un animal nu il mai ironizeaza. Acum, pe buna dreptate, ati mai auzit voi pe cineva sa se ia de iepurasi ca au urechile lungi?

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77

Fetiţa şi buburuza

A fost odata o fetita care avea dificultati in a se concentra la testele de la scoala. Ei i se facea atat de teama ca nu cumva sa greseasca, incat parca mintea i se oprea in loc si cu cat ii era mai teama, cu atat nu mai stia raspunsurile chiar daca invatase acasa foarte bine inainte.
La un moment dat, pe cand era ea in cursul unei evaluari, urandu-se din rasputeri pentru ca nu stia raspunsurile, si parca venindu-i sa se pedepseasca pentru cat de tolomaca este, vazu cum pe foaia ei de test se aseza o buburuza. Fetita apuca sa spuna:
– Ce treaba ai tu! Tu te duci si mirosi florile toata ziua... Nu e nevoie sa dai teste si apoi sa fii si certata daca iei note mici. Ce as vrea sa fiu in locul tau!...
– Sa stii ca si in lumea buburuzelor exita totusi testari. Nu este chiar asa cum poate parea din afara, spuse buburuza.
– Vai, dar tu vorbesti! Nu-i de-ajuns ca m-am speriat eu de testul asta, acum mai era si cat pe ce sa cad de pe scaun ca te aud vorbind...
– Hai lasa, nu te mai mira atat, sa spunem ca sunt o buburuza mai speciala, care printre alte talente deosebite am si acest dar al vorbirii, pe care tot de la o fetita draguta ca tine l-am capatat, spuse ea. Totusi, acum ca am clarificat si acest aspect, imi spui si mie care este sursa tristetii tale, ca daca vad eu bine, ai ochii inlacrimati.
– Ce sa fie buburuzo, uite imi dau seama atunci cand primesc cate un test ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt doar o tantaloaica si ca oricum o sa iau o nota mica si dupa aia o sa fiu certata si dupa aia nici nu mai vreau sa stiu... spuse cu o voce stinsa fetita.
– Aha... Stai putin, ca dupa cate vad eu bine, tu stii deja ce o sa se intample... Si nici nu ma mira ca de vreme ce tu te programezi in directia asta, chiar asa o sa si intample... Totusi, eu sunt curioasa cum altcumva ar putea sa fie....
– Pai nu stiu, ca o sa cad sub banca de rusine sau ca o sa ma ascund intr-un tufis de teama sa nu fiu descoperita ca nu am dat lucrarea, iar asta doar pentru a nu se vedea cat de incapabila sunt sa rezolv niste probleme atat de simple, spuse fetita.
– Mai scumpo, dar tu numai filme din astea cu monstri ai vazut in ultima vreme? Ca parca as avea si eu chef sa vad un film mai frumos si cu un final fericit.... Buburuzele asa sunt, nu stii, mai vesele... Filme din astea asa intunecate sa le povestesti paianjenilor ca ei sunt mari amatori...
– Adica ai vrea sa iti spun o poveste vesela, cu colega mea care ia o nota buna la test pentru ca este desteapta si asa mai departe? Intreba fetita.
– Da, as vrea sa aud aceasta poveste, doar ca in ea personajul principal sa fii chiar tu! spuse smechera buburuza.
– Adica sa spun ca eu as avea toate sansele sa iau o nota buna pentru ca sunt o fata desteapta si asa mai departe? intreba nedumerita fetita.
– Cam asa ceva, numai ca ar fi important sa si crezi acest lucru si sa te programezi in aceasta directie... spuse buburuza convinsa.
– Ok, uite, am sa o fac chiar acum, macar de ar iesi ceva din asta... Sunt o fetita desteapta si sunt in stare sa fac fata acestui test, ca doar am invatat acasa ieri toata ziua, iar lucurile acesatea imi sunt cunoscute, asa ca nu exista niciun motiv pentru care eu sa nu ma descurc. Si pana la urma chiar daca am sa fac cate o greseala, doar de-aia vin la scoala, ca sa invat. Daca doamna profesoara imi spune ce am gresit, voi fi atenta data viitoare si nu voi repeta greseala... Si pana la urma cine spune ca trebuie sa iau nota maxima. Sunt acum protagonista unui film cu final fericit, cum si merit sa fiu... spuse fetita increzatoare.
– Ei parca asa mai merge... si nici nu apuca sa termine ce avea de spus ca o si vazu pe fetita ca se apuca de scris de zor...
Fetita termina lucrarea si o preda... Acum buburuza si fetita asteptau cu pumnii stransi rezultatul. Numele ii fu strigat si ea afla ca a luat -10. Auzind aceasta sari in sus de bucurie de fu cat pe ce sa si cada.... dar nu de rusine cum isi imagina ea la inceput, ci de bucurie ca a reusit sa obtina un rezultat bun tindand cont de situatia prin care trecuse. Amintindu-si si de buburuza care fusese alaturi de ea, se intoarse spre aceasta spunandu-i:
– Iti multumesc, buburuzo, uite ca mi-ai purtat noroc.
– Nici vorba, raspunse buburuza, nu eu ti-am purtat noroc, ci tu insasi ai renuntat la a-ti mai purta ghinion. Si inca ceva, atunci cand nu voi mai fi eu aici sa iti atrag atentia asupra acestor lucruri, este important sa reusesti asta singura. In plus, iti mai fac o sugestie – daca te apuca o astfel de stare si te blochezi intr-un moment de evaluare este important sa te gandesti unde esti, care este pozitia ta in acel moment, ce se afla in dreapta ta, ce se afla in stanga ta, in fata ta, in spatele tau, de ce esti acolo, care este scopul acelei evaluari. Iti spun asta pentru ca bag de seama ca tu uiti de aceste lucruri in acele momente, iar gandurile iti fug doar la faptul ca ai fi o incapabila si ca vei face greseli.
– Sa stii ca asa am sa fac, buburuzo. Mai, ce inteleapta mai esti tu!... Bineinteles... pe langa faptul ca esti foarte draguta si foarte rosie cu puncte negre!

consilier şcolar - psiholog Clara Ruse, Şcoala 66 şi Şcoala 77

Consilierea părinţilor

Păstrarea unei mai strânse legături a părinţilor cu educatorul şi cu profesorul şi discutarea problemelor cu aceştia în momentul sesizării lor ar lămuri multe lucruri şi ar reduce numărul neînţelegerilor care, altfel, se acumulează şi generează stări conflictuale. Am cerut în acest sens sfatul unor persoane avizate: doamnei Sorina Vrana, consilier şcolar. Sperând ca v-am stârnit curiozitatea, vă invitam la consulaţii cu părinţii.

De ce există această prăpastie între profesori şi părinţi?
Este adevărat că nimeni/nicăieri nu ne învaţă cum să fim părinţi mai buni. Fiecare dintre noi facem tot ce ne stă în putinţă la un moment dat pentru binele copiilor noştri. Insă, cateodată, greşim si ne este greu să recunoaştem acest lucru. De aici, cred eu, începe prăpastia. Negăm existenţa problemei şi astfel ni se pare firesc să nu cerem ajutor (indiferent din partea cui ar putea veni acesta: şcoala, psiholog, medic specialist, preot etc.). In felul acesta desconsiderăm posibilităţile de a soluţiona o situaţie problematică, dar şi faptul că noi deţinem resursele necesare.
Aceasta prăpastie este adancită şi de agendele diferite ale părinţilor şi ale profesorilor. Părintii sunt prea ocupati cu problemele cotidiene, profesorii sunt preocupati de parcurgerea curriculum-ului (încarcat, fără a fi în concordanta cu nevoile specifice vârstei elevilor). Pentru fiecare dintre cei doi nevoile emoţionale ale copiilor sunt pe plan secund.

Care este rolul consilierului şcolar?
Consilierul este acea persoană care oferă (cand este solicitat) sprijin, suport, consiliere în situaţii dificile. Poate fi o lumina în calea celor care doresc să se descopere, o mana întinsă în ajutorul celor care, adulti fiind, simt nevoia sa se reinventeze în rolurile lor de parinti, educatori, parteneri etc.
Toate acestea sunt reglementate cu ajutorul O.M. nr. 5418 din 08.11.2005, prin care profesorul consilier din Cabinetul de asistenţă psihopedagogică are următoarele atribuţii: informează şi consiliază preşcolari/elevi, părinţi, educatori, învăţători, institutori şi profesori pe diferite subiecte: cunoaştere şi autocunoaştere, adaptarea elevilor la mediul şcolar, adaptarea şcolii la nevoile elevilor, optimizarea relaţiilor şcoală-elevi-părinţi. Concepe şi derulează programe de prevenire şi diminuare a factorilor ce pot determina tulburări comportamentale, comportamente de risc sau disconfort psihic. Asigură servicii de consiliere şi cursuri pentru părinţi; recomandă părintilor consultarea altor institutii pentru problemele care nu sunt de competenta cabinetului de asistenta psihopedagogica (centre logopedice, comisii de expertiza, cabinete medicale, cabinetele psihologice etc). Cu alte cuvinte, beneficiarii serviciilor sale nu sunt exclusiv elevii, ci şi profesorii şi părinţii.

Pot părinţii să contacteze consilierul şcolar? Aceasta poate ajuta la îmbunătăţirea relaţiei dintre şcoală şi părinţi în beneficiul copiilor?
Da. Din păcate, însă, părintii nu sunt receptivi la activităţile organizate de şcoală (nu se pot constitui grupuri de participanţi la „Şcoala părinţilor”, în cazul unor proiecte de finanţare europeană dintr-un numar de 60 părinţi din grupul-ţintă abia am constituit o grupă de 14 părinţi, există şi situaţii când la şedinţele de început de an şcolar părinţii refuză să semneze acordul de participare al copilului la sesiuni de consiliere mergând pe ideea „copilul meu nu este nebun”).
Se înregistrează un număr mai mare al solicitărilor pentru consiliere individuală, însă, de cele mai multe ori, când situaţiile sunt disperate (copilul a fost surprins consumând alcool în timpul pauzei sau are grave probleme disciplinare – muşcă colegii, este „bătăuş” sau când copilul a fost diagnosticat cu depresie ca urmare a unui abuz sexual etc).
Ceea ce putem face este sa ne privim nereuşitele ca pe veritabile oportunităţi de învăţare pe care ni le ofera viaţa. Să înţelegem că este nevoie sa solicităm ajutor, sprijin de specialitate atunci când ne aflam într-un impas.
Noi, specialiştii, putem căuta şi identifica modalităţi inedite de a-i atrage pe părinţi. O variantă este mediatizarea mai intensa a profesiei de psiholog. De foarte multe ori suntem confundaţi cu medicii psihiatri, când, de fapt, specificul consilierii psihologice constă în evaluarea gradului de dificultate al problemelor cu care oamenii se confruntă şi în identificarea, împreuna cu aceştia, a modalităţilor de rezolvare.

consilier şcolar - psiholog Sorina Vrană, Şcoala 52 şi Şcoala 71